Posibilitatea de a contesta o executare silită nu presupune și dreptul de a parcurge toate căile de atac existente în procesul civil. Curtea Constituțională a confirmat că limitarea, ca regulă, la apel a hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare nu încalcă accesul liber la justiție și nici principiul egalității în drepturi.
Soluția a fost pronunțată prin Decizia nr. 618 din 20 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 30 octombrie 2026. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) și ale art. 718 din Codul de procedură civilă, ridicată de Raiffeisen Bank într-un litigiu privind exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care fusese admisă o contestație la executare.
Valoarea despăgubirilor cerute, numărul proceselor deschise și amenințările care le însoțesc pot spune multe despre scopul unei acțiuni în instanță. O pretenție excesivă, alături de demersuri repetate împotriva aceleiași voci publice, poate indica folosirea justiției pentru descurajarea unei investigații, a unei campanii civice sau a unei dezbateri de interes public.
Acestea sunt printre indiciile pe care instanța le poate analiza potrivit Legii nr. 193 din 7 octombrie 2026 privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică. Legea, adoptată de Parlamentul României și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 7 octombrie 2026, este în vigoare de la 10 octombrie 2026.
iLegis ® —
