Decizia nr. 23 din 15 ianuarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 398 din 12 mai 2026, a avut ca obiect analiza constituționalității dispozițiilor art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală, referitoare la folosirea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor în activitatea de supraveghere tehnică.

     Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală aflată în etapa camerei preliminare, în care s-a contestat legalitatea utilizării de către un colaborator a unor dispozitive tehnice de înregistrare audio-video și prin fotografiere, în lipsa unei sesizări distincte adresate judecătorului de drepturi și libertăți pentru emiterea unui mandat de supraveghere tehnică.

     Autorul excepției a susținut că dispozițiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală trebuie interpretate în sensul existenței unui control judecătoresc expres ori de câte ori colaboratorul utilizează dispozitive tehnice pentru obținerea de fotografii sau înregistrări audio-video. În argumentarea criticilor formulate au fost invocate dispozițiile constituționale referitoare la legalitate, accesul liber la justiție, restrângerea exercițiului unor drepturi și protecția vieții private, precum și jurisprudența anterioară a Curții Constituționale privind instituția colaboratorului și garanțiile necesare prevenirii abuzurilor.

     Textele analizate de Curte prevăd că, atunci când procurorul apreciază necesară folosirea de dispozitive tehnice de către investigatorul sub acoperire pentru obținerea de fotografii sau înregistrări audio-video, acesta trebuie să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică. Totodată, art. 148 alin. (10) din Codul de Procedură Penală stabilește că, în situații excepționale, procurorul poate autoriza folosirea unui colaborator, dispozițiile alin. (2)-(3) și (5)-(9) din același articol aplicându-se în mod corespunzător.

     În analiza sa, Curtea Constituțională a arătat că argumentele formulate de autorul excepției nu evidențiază o veritabilă contradicție între normele criticate și dispozițiile Constituției, ci exprimă nemulțumiri privind modul concret în care organele judiciare au interpretat și aplicat legea în dosarul penal respectiv.

     Curtea a subliniat că atribuțiile sale se limitează la controlul constituționalității normelor juridice, fără a putea interveni asupra modului de interpretare și aplicare a acestora de către procurori sau instanțele de judecată. În acest context, a fost reiterată jurisprudența potrivit căreia aspectele ce țin de aplicarea concretă a legii excedează competenței instanței de contencios constituțional.

     Prin urmare, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, apreciind că aceasta vizează exclusiv modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de Procedură Penală de către organele judiciare.

     Decizia reconfirmă delimitarea constantă realizată în jurisprudența constituțională între controlul de constituționalitate al normelor și controlul legalității aplicării acestora în cauzele concrete. Totodată, hotărârea evidențiază că eventualele critici privind utilizarea măsurilor de supraveghere tehnică și a colaboratorilor în procesul penal trebuie valorificate pe calea procedurilor judiciare ordinare, iar nu prin intermediul excepției de neconstituționalitate.

Accesează AICI textul deciziei