Valoarea despăgubirilor cerute, numărul proceselor deschise și amenințările care le însoțesc pot spune multe despre scopul unei acțiuni în instanță. O pretenție excesivă, alături de demersuri repetate împotriva aceleiași voci publice, poate indica folosirea justiției pentru descurajarea unei investigații, a unei campanii civice sau a unei dezbateri de interes public.

     Acestea sunt printre indiciile pe care instanța le poate analiza potrivit Legii nr. 193 din 7 octombrie 2026 privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică. Legea, adoptată de Parlamentul României și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 7 octombrie 2026, este în vigoare de la 10 octombrie 2026.

     Valoarea despăgubirilor cerute, numărul proceselor deschise și amenințările care le însoțesc pot spune multe despre scopul unei acțiuni în instanță. O pretenție excesivă, alături de demersuri repetate împotriva aceleiași voci publice, poate indica folosirea justiției pentru descurajarea unei investigații, a unei campanii civice sau a unei dezbateri de interes public.

     Acestea sunt printre indiciile pe care instanța le poate analiza potrivit Legii nr. 193 din 7 octombrie 2026 privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică. Legea, adoptată de Parlamentul României și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 7 octombrie 2026, este în vigoare de la 10 octombrie 2026.

     Pentru ca o procedură să fie considerată abuzivă, scopul său principal trebuie să fie împiedicarea, restricționarea sau sancționarea mobilizării publice, fără urmărirea exercitării reale a unui drept, iar cererile formulate să fie neîntemeiate în tot sau în parte. Instanța poate lua în considerare și hărțuirea, tergiversarea procesului sau alegerea abuzivă a unei instanțe mai favorabile.

     O asociație care semnalează poluarea unui râu poate fi confruntată cu mai multe procese și cu solicitări de despăgubiri disproporționate, după amenințări adresate membrilor săi. Împrejurările pot susține o cerere de aplicare a garanțiilor prevăzute de lege. Caracterul abuziv rămâne însă de stabilit de instanță, pe baza situației concrete. Publicarea informațiilor despre poluare nu conferă automat protecție împotriva oricărei acțiuni civile.

     Persoana chemată în judecată are mai multe posibilități de apărare. Dacă apreciază că acțiunea este vădit neîntemeiată, poate solicita respingerea rapidă a acesteia până la soluționarea cauzei în primă instanță. Solicitarea se judecă de urgență, iar reclamantul trebuie să răspundă în termen de 5 zile de la comunicarea cererii și a actelor însoțitoare.

     În această etapă, reclamantului îi revine sarcina de a demonstra că acțiunea sa nu este vădit neîntemeiată. El trebuie să prezinte motivele de fapt și de drept și să indice probele pe care se bazează. Admiterea solicitării pârâtului conduce la respingerea acțiunii principale, printr-o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute pentru fondul cauzei. Dacă solicitarea este respinsă, încheierea este definitivă, iar procesul continuă.

     Costurile apărării pot fi protejate și printr-o cauțiune. La cererea pârâtului, instanța poate obliga reclamantul să depună o sumă care să acopere cheltuielile de judecată estimate și să asigure plata despăgubirilor pentru prejudiciul potențial provocat de introducerea acțiunii. Nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță, care curge de la rămânerea definitivă a încheierii, atrage suspendarea judecării cauzei.

     Constatarea unei proceduri abuzive poate avea consecințe distincte pentru cel care a inițiat-o. Reclamantul poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare între 10.000 și 100.000 de lei. La cererea pârâtului, va suporta cheltuielile de judecată, în condițiile legii, iar instanța poate dispune publicarea hotărârii pe cheltuiala sa.

     Pârâtul poate solicita și despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral suferit. Cererea trebuie formulată până la începerea dezbaterilor asupra fondului și este scutită de taxa judiciară de timbru. Renunțarea reclamantului la judecată sau modificarea acțiunii nu împiedică solicitarea remediilor pentru procedura abuzivă.

     Beneficiarii acestor garanții nu sunt numai jurnaliștii. Legea protejează persoane fizice și juridice care desfășoară activități privind chestiuni de interes public, în exercitarea libertății de exprimare și de informare, a libertății artelor și științelor ori a libertății de întrunire și de asociere. Sunt cuprinse și acțiunile pregătitoare, de sprijin sau de asistență direct legate de aceste activități.

     Sănătatea publică, siguranța, mediul, drepturile fundamentale și activitatea persoanelor publice sunt printre domeniile vizate. Asociațiile, sindicatele și alte organizații constituite legal pot sprijini apărările pârâtului, cu acordul acestuia, sau pot depune înscrisuri la dosar, dacă au un interes legitim în apărarea drepturilor ori intereselor persoanelor implicate.

     Aplicarea legii este limitată la materia civilă, inclusiv cereri reconvenționale și proceduri privind măsuri provizorii sau asigurătorii. Sunt excluse materia fiscală, vamală și administrativă, răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în exercitarea autorității publice, arbitrajul și materia penală, inclusiv acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal.

     Garanțiile se aplică atât în cauzele interne, cât și în cele cu implicații transfrontaliere. Pentru stabilirea domiciliului în cauzele transfrontaliere, legea trimite la Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 351 din 20 decembrie 2012. Pentru societăți și alte persoane juridice, acesta are în vedere sediul statutar, administrația centrală sau punctul principal de activitate.

    Legea prevede și protecție față de anumite hotărâri pronunțate în țări din afara Uniunii Europene. Recunoașterea unei hotărâri pronunțate într-o asemenea țară, într-o procedură împotriva implicării în acțiuni de mobilizare publică a unei persoane fizice domiciliate sau a unei persoane juridice cu sediul într-un stat membru, se refuză dacă cererea este vădit neîntemeiată ori procedura este abuzivă, potrivit legii. Aceleași prevederi se aplică și cererii de încuviințare a executării hotărârii.

În sinteză normativă:

• Pretențiile excesive, procesele multiple, intimidarea și tacticile procedurale de rea-credință pot indica folosirea abuzivă a unei acțiuni judiciare.
• Persoana chemată în judecată poate solicita respingerea rapidă a unei cereri vădit neîntemeiate, iar reclamantul trebuie să demonstreze că acțiunea sa nu are acest caracter.
• Instanța poate impune o cauțiune pentru cheltuielile estimate și despăgubirile potențiale; nedepunerea acesteia în termen atrage suspendarea judecății.
• Procedurile abuzive pot atrage despăgubiri, suportarea cheltuielilor de judecată, publicarea hotărârii și amenzi judiciare între 10.000 și 100.000 de lei.
• Protecția privește persoane fizice și juridice implicate în chestiuni de interes public și se aplică litigiilor civile interne și transfrontaliere.

Citește AICI dispozițiile aplicabile