Posibilitatea de a contesta o executare silită nu presupune și dreptul de a parcurge toate căile de atac existente în procesul civil. Curtea Constituțională a confirmat că limitarea, ca regulă, la apel a hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare nu încalcă accesul liber la justiție și nici principiul egalității în drepturi.

     Soluția a fost pronunțată prin Decizia nr. 618 din 20 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 30 octombrie 2026. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) și ale art. 718 din Codul de procedură civilă, ridicată de Raiffeisen Bank într-un litigiu privind exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care fusese admisă o contestație la executare.

     Posibilitatea de a contesta o executare silită nu presupune și dreptul de a parcurge toate căile de atac existente în procesul civil. Curtea Constituțională a confirmat că limitarea, ca regulă, la apel a hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare nu încalcă accesul liber la justiție și nici principiul egalității în drepturi.

     Soluția a fost pronunțată prin Decizia nr. 618 din 20 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 30 octombrie 2026. Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) și ale art. 718 din Codul de procedură civilă, ridicată de Raiffeisen Bank într-un litigiu privind exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care fusese admisă o contestație la executare.

     Dispozițiile contestate stabilesc că, în lipsa unor prevederi legale contrare, încheierile instanței de executare pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Aceeași regulă se aplică hotărârilor pronunțate asupra contestațiilor la executare, cu excepțiile expres prevăzute de lege.

     Autoarea excepției a susținut că această limitare creează o diferență nejustificată între persoanele implicate în litigii civile evaluabile în bani și cele care formulează contestații la executare. În argumentarea sa, banca a invocat Decizia CCR nr. 369 din 30 mai 2017, prin care fusese constatată neconstituționalitatea unei restricții privind exercitarea recursului, stabilită în funcție de valoarea cererii. În opinia acesteia, atunci când contestația la executare presupune o veritabilă judecată asupra dreptului pretins, părțile ar trebui să beneficieze de aceleași posibilități de contestare a hotărârii ca în litigiile civile de drept comun.

     Curtea Constituțională nu a împărtășit această interpretare. Judecătorii constituționali au reținut că accesul liber la justiție nu garantează utilizarea tuturor mijloacelor procedurale și nici exercitarea cumulativă a apelului și recursului. Stabilirea căilor de atac aparține legiuitorului, care poate institui proceduri diferite în funcție de natura litigiilor, atât timp cât diferențierea are o justificare obiectivă și rațională.

     Un element important al motivării îl reprezintă distincția dintre valoarea unei cereri și materia în care aceasta este formulată. Spre deosebire de situația analizată în Decizia nr. 369/2017, unde accesul la recurs era condiționat de un prag valoric, în cazul contestațiilor la executare limitarea rezultă din natura procedurii. Curtea a apreciat că aceste situații nu sunt comparabile, astfel încât considerentele deciziei anterioare nu pot fi extinse asupra litigiilor din materia executării silite.

     Regula apelului nu este însă absolută. Codul de procedură civilă prevede excepții pentru hotărârile pronunțate în legătură cu împărțirea bunurilor proprietate comună și pentru contestațiile formulate de terțe persoane care invocă un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. În aceste situații, hotărârile pot fi atacate în condițiile dreptului comun. De asemenea, pentru contestațiile privind înțelesul, întinderea sau aplicarea unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, legea stabilește căile de atac corespunzătoare hotărârii puse în executare.

     În motivarea soluției, CCR a făcut trimitere și la Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 644 din 9 iulie 2025, prin care analizase critici identice formulate de aceeași autoare. În absența unor elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței, Curtea a menținut interpretarea potrivit căreia limitarea căilor de atac în materia executării silite este compatibilă cu prevederile constituționale invocate.

    Decizia nr. 618/2025 nu modifică procedura contestației la executare și nu elimină vreo cale de atac existentă. Ea confirmă constituționalitatea dispozițiilor analizate în raport cu criticile formulate, păstrând distincția dintre regula generală a apelului și situațiile speciale în care legea permite alte căi de atac.

Consultă AICI Decizia CCR nr. 618/2025, în forma sa integrală