Problema legalității actelor de cercetare penală efectuate în echipe mixte, în care sunt implicați lucrători ai Direcției Generale Anticorupție, a revenit recent în atenția instanțelor, în contextul comunicatului Înaltei Curți de Casație și Justiție din 20 martie 2026, prin care a fost ridicată chestiunea eventualei nulități a unor astfel de acte atunci când acestea sunt realizate în afara sferei competenței speciale a acestei structuri.

     În acest context, Decizia nr. 8 din 16 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 16 septembrie 2025, capătă o relevanță practică directă, clarificând limitele în care lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție pot efectua acte de cercetare penală prin delegare.

     Problema de drept care a generat practica neunitară a vizat interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 120/2005, coroborate cu art. 324 din Codul de procedură penală, respectiv dacă lucrătorii Direcției Generale Anticorupție pot efectua acte de urmărire penală prin delegare doar în cauzele privind infracțiunile de corupție săvârșite de personalul Ministerului Afacerilor Interne sau și în alte cauze penale, în baza dispoziției procurorului.

     Potrivit reglementării legale, Direcția Generală Anticorupție este o structură specializată a Ministerului Afacerilor Interne, având competența de a desfășura activități de prevenire și cercetare penală în materia infracțiunilor de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000, săvârșite de personalul ministerului.

     În practică, s-au conturat două orientări. Într-o primă opinie, s-a apreciat că această competență are caracter strict și nu poate fi extinsă prin mecanismul delegării, lucrătorii Direcției Generale Anticorupție putând efectua acte de cercetare penală doar în limitele stabilite de norma specială. Într-o altă opinie, s-a susținut că delegarea dispusă de procuror permite efectuarea de acte de urmărire penală și în alte cauze, întrucât acestea sunt realizate în numele procurorului, iar nu în baza unei competențe proprii.

     Înalta Curte a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005 instituie o competență specială, determinată atât de natura infracțiunilor, cât și de calitatea persoanelor vizate, competență care nu poate fi extinsă prin delegare fără a se încălca scopul pentru care a fost instituită această structură specializată.

     Astfel, s-a subliniat că mecanismul delegării prevăzut de art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală nu are aptitudinea de a modifica sau extinde competența materială și personală stabilită prin norme speciale, actele efectuate în baza delegării fiind supuse acelorași limite legale.

     Prin urmare, Înalta Curte a stabilit că lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție au competența de a efectua, prin delegare, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent exclusiv în cauzele privind infracțiunile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 120/2005.

     Dezlegarea dată acestei probleme de drept a devenit obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial.

     În acest cadru, chestiunea nulității actelor efectuate cu depășirea acestor limite rămâne una de actualitate, fiind expres semnalată în practica recentă, în special în ipoteza constituirii unor echipe mixte de cercetare penală, în care participarea lucrătorilor DGA trebuie analizată prin raportare strictă la competența lor legală.

Textul Comunicatului privind actele de cercetare penală efectuate de lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în echipă mixtă cu lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, disponibil AICI