Modificarea legislației procesuale în timpul desfășurării unui litigiu nu determină, ca regulă, schimbarea căilor de atac aplicabile hotărârilor judecătorești. Curtea Constituțională a reafirmat acest principiu prin Decizia nr. 97 din 5 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 920 din 3 noiembrie 2026, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă. Textul legal analizat prevede că „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“

     Excepția a fost ridicată de Municipiul Caransebeș, prin primar, într-un litigiu de contencios administrativ aflat în faza recursului, având ca obiect constatarea valorii unui prejudiciu și obligarea la plata unor pretenții.

     Modificarea legislației procesuale în timpul desfășurării unui litigiu nu determină, ca regulă, schimbarea căilor de atac aplicabile hotărârilor judecătorești. Curtea Constituțională a reafirmat acest principiu prin Decizia nr. 97 din 5 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 920 din 3 noiembrie 2026, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă. Textul legal analizat prevede că „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“

     Excepția a fost ridicată de Municipiul Caransebeș, prin primar, într-un litigiu de contencios administrativ aflat în faza recursului, având ca obiect constatarea valorii unui prejudiciu și obligarea la plata unor pretenții.

     Autorul excepției a susținut că aplicarea art. 27 din Codul de procedură civilă în procesele aflate pe rol la momentul modificării legislației privind căile de atac în materia achizițiilor publice ar putea conduce la încălcarea principiilor constituționale ale legalității, neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și a dreptului la un proces echitabil.

     În motivarea excepției s-a arătat că, în urma modificărilor aduse art. 55 alin. (3^1) din Legea nr. 101/2016 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020, calea de atac prevăzută pentru litigiile privind executarea contractelor de achiziție publică este apelul. Spre deosebire de recurs, limitat la motivele de casare reglementate de art. 488 din Codul de procedură civilă, apelul permite reexaminarea cauzei atât sub aspectul situației de fapt, cât și al aplicării dreptului.

     În opinia autorului excepției, nerecunoașterea posibilității de a exercita apelul în procesele începute anterior modificării legislative, dar în care hotărârile au fost pronunțate ulterior, ar genera o situație de inegalitate juridică nejustificată.

     Examinând criticile formulate, Curtea Constituțională a reținut că reglementarea procedurii de judecată intră în competența legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. Instanța constituțională a arătat că, prin actualul Cod de procedură civilă, legiuitorul a înlocuit vechiul principiu al aplicării imediate a noii norme de procedură cu regula aplicării noii legi proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

     În acest context, art. 27 din Codul de procedură civilă, în completarea art. 25 și 26 din același cod, asigură caracterul echitabil și previzibil al procedurii, menținând căile de atac, motivele și termenele stabilite de legea sub care a început procesul, indiferent de modificările legislative intervenite ulterior. Curtea a considerat că această soluție legislativă nu încalcă principiul legalității și nici pe cel al neretroactivității legii.

     În ceea ce privește accesul liber la justiție, CCR a reiterat că exercitarea acestui drept poate fi supusă unor limitări stabilite prin lege, cu condiția să nu fie afectată substanța sa. Constituția garantează accesul la justiție și posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, fără a impune parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție.

     Totodată, Curtea a subliniat că lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești ar echivala cu imposibilitatea realizării unui control judecătoresc efectiv. Această situație nu rezultă însă din dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care nu a fost reținută încălcarea accesului liber la justiție.

     Referitor la egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil, instanța constituțională a constatat că dispozițiile criticate se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, fără discriminări, iar legislația procesuală oferă suficiente garanții pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

     Un aspect distinct al analizei a vizat Decizia CCR nr. 874 din 18 decembrie 2018, invocată de autorul excepției. Curtea a precizat că această decizie nu este relevantă în cauza examinată, întrucât privește căile de atac în litigiile civile de drept comun, în contextul pragului valoric de 1.000.000 de lei pentru admisibilitatea recursului.

     Prin Decizia nr. 874/2018, CCR constatase neconstituționalitatea art. 27 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 52/2018, referitoare la efectele Deciziei CCR nr. 369/2017. În acea situație, Curtea stabilise că efectele constatării neconstituționalității se aplică imediat situațiilor juridice pendinte, fără a putea fi limitate prin interpretarea art. 27 din Codul de procedură civilă.

     În cauza soluționată prin Decizia nr. 97/2026, CCR a apreciat însă că stabilirea modalității de aplicare a art. 55 alin. (3^1) din Legea nr. 101/2016, coroborat cu art. 27 din Codul de procedură civilă, revine instanței judecătorești. Identificarea normelor incidente, coroborarea și aplicarea acestora la împrejurările concrete ale litigiului reprezintă atribuții ale judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.

     Pentru aceste considerente, Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Soluția menține aplicabilitatea regulii potrivit căreia hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, fără ca instanța constituțională să stabilească, în această cauză, calea de atac aplicabilă litigiului concret.

Citește AICI textul integral al Deciziei CCR nr. 97/2026