Terenurile agricole ale statului intră în licitație pentru proiecte de energie verde


     Interesul pentru dezvoltarea parcurilor fotovoltaice și eoliene este în continuă creștere, însă un proiect de acest tip nu începe cu montarea panourilor sau a turbinelor, ci cu identificarea terenului pe care investiția poate fi realizată. În cazul terenurilor agricole aflate în proprietatea statului, accesul la acestea se face după reguli stricte, iar noua procedură adoptată în această vară stabilește fiecare etapă pe care trebuie să o parcurgă investitorii.

     Procedura din 20 iulie 2026 privind organizarea și desfășurarea licitațiilor publice cu strigare pentru încheierea contractelor de concesiune a terenurilor agricole proprietate publică și privată a statului, aflate în administrarea Autorității Naționale pentru Administrarea Domeniilor Statului, Pescuit și Acvacultură, a fost publicată prin Legea nr. 159 din 20 iulie 2026 în Monitorul Oficial nr. 592 din 20 iulie 2026. Actul stabilește modul în care aceste terenuri pot fi concesionate pentru dezvoltarea proiectelor din zonele de accelerare RES.

     Primul filtru apare chiar înainte de organizarea licitației. Statul nu poate scoate la concesiune orice teren agricol pe care îl administrează. Sunt eligibile doar suprafețele incluse în zonele de accelerare pentru energia regenerabilă, care nu fac obiectul unor litigii sau revendicări, nu sunt supuse proceselor de retrocedare și sunt deja înscrise în sistemul de cadastru și carte funciară. Scopul acestor condiții este evident: investițiile nu trebuie să fie blocate ulterior de probleme privind situația juridică a terenului.

     Odată depășită această etapă, procedura pune accent pe concurența dintre investitori. Regulile sunt construite în jurul unor principii care se regăsesc în majoritatea procedurilor de atribuire – transparență, tratament egal, nediscriminare, proporționalitate și liberă concurență –, astfel încât fiecare participant să beneficieze de aceleași informații și de aceleași condiții de participare.

     Interesant este că inițiativa concesionării nu aparține exclusiv autorității. Orice persoană fizică sau juridică poate propune concesionarea unui teren prin depunerea unei scrisori de intenție în care explică obiectul investiției și argumentele economice, financiare, tehnice, sociale și de mediu care o susțin. Dacă propunerea este însușită, autoritatea pregătește documentația necesară organizării licitației.

     Să presupunem că o companie intenționează să construiască un parc fotovoltaic într-o zonă desemnată pentru dezvoltarea energiei regenerabile. Pentru a participa la licitație nu este suficient să declare că dispune de resurse financiare. Oferta trebuie să fie însoțită de un calendar al obținerii autorizațiilor în primele șase luni după semnarea contractului și de un grafic privind punerea în funcțiune a capacității de producere a energiei electrice. În acest fel, procedura încearcă să diferențieze proiectele reale de cele formulate doar pentru rezervarea unui teren valoros.

     Organizarea licitației urmează un calendar bine definit. Anunțul trebuie publicat în Monitorul Oficial, într-un cotidian de circulație națională, într-unul local și pe pagina de internet a autorității. În mod obișnuit, procedura continuă doar dacă sunt depuse cel puțin două documentații eligibile. Dacă acest lucru nu se întâmplă, licitația se reia, iar la a doua încercare contractul poate fi atribuit și în situația existenței unui singur ofertant care acceptă redevența minimă stabilită prin caietul de sarcini. Desfășurarea licitației este una simplă. Redevența pornește de la un nivel minim și crește în pași succesivi de câte 5%, adjudecatar devenind participantul care oferă cea mai mare redevență. În ziua licitației trebuie prezentată dovada achitării unei garanții de participare reprezentând 10% din redevența minimă, iar după adjudecare câștigătorul achită un sfert din redevența aferentă primului an, diferența urmând să fie plătită până la sfârșitul anului contractual.

     Obținerea concesiunii reprezintă însă doar începutul. Contractul poate avea o durată de până la 25 de ani și poate fi prelungit, fără a depăși în total 49 de ani. În același timp, concesionarul nu poate închiria, subconcesiona sau transfera drepturile dobândite prin contract către o altă persoană. Investitorul care câștigă licitația este și cel care trebuie să ducă proiectul până la capăt.

     Procedura introduce și o serie de garanții menite să asigure că investiția nu rămâne doar pe hârtie. În termen de 60 de zile de la semnarea contractului trebuie constituită o garanție de bună execuție echivalentă cu 50% din redevența aferentă primului an, aceasta urmând să fie actualizată anual în funcție de evoluția cursului leu/euro. Totodată, concesionarul trebuie să raporteze periodic stadiul autorizărilor și al implementării proiectului și să obțină acordul concedentului pentru investițiile realizate asupra terenului.

     Poate cea mai fermă regulă este cea referitoare la începerea investiției. Dacă lucrările nu sunt demarate în termenul prevăzut în documentație și în contract, dar nu mai târziu de șase luni de la încheierea acestuia, concesiunea încetează de plin drept, cu excepția situațiilor în care întârzierea este imputabilă concedentului. Măsura urmărește să împiedice blocarea terenurilor prin proiecte care nu ajung niciodată în faza de execuție.

     Prin această procedură, accentul nu este pus doar pe alegerea ofertantului care propune cea mai mare redevență. La fel de importantă este capacitatea acestuia de a transforma oferta într-o investiție funcțională, într-un termen rezonabil și cu respectarea obligațiilor asumate. În acest fel, concesionarea terenurilor agricole ale statului devine un instrument pentru accelerarea proiectelor din domeniul energiei regenerabile, dar și un mecanism prin care sunt descurajate inițiativele speculative.

În sinteză normativă:

  • Pot fi concesionate numai terenurile agricole ale statului incluse în zonele de accelerare RES și care au o situație juridică clară, fără litigii sau revendicări.
  • Concesionarea se realizează prin licitație publică cu strigare, organizată în condiții de transparență și concurență, cu reguli clare privind publicitatea și participarea.
  • Oferta trebuie să demonstreze capacitatea reală de implementare a investiției, prin prezentarea calendarului de autorizare și a graficului de punere în funcțiune a proiectului energetic.
  • Contractul poate avea o durată de până la 25 de ani, cu posibilitatea prelungirii până la maximum 49 de ani, iar drepturile rezultate din concesiune nu pot fi transferate sau subconcesionate.
  • Procedura instituie garanții financiare și termene ferme pentru începerea investiției, inclusiv încetarea de plin drept a concesiunii dacă lucrările nu sunt demarate în termenul prevăzut.

Click AICI pentru reglementările cuprinse în Legea nr. 159/2026