Înalta Curte de Casație și Justiție prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că persoanele asociate într-un SRL pot fi excluse din societate doar în baza Legii societăților, nu și în baza prevederilor Codului civil.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă a sesizat ÎCCJ pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: „dacă situațiile de excludere a asociatului prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 se completează cu prevederile art. 1.928 din Codul civil”.

Decizia nr. 28 din 10 mai 2021, prin care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție  a devenit obligatorie odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial, miercuri, 16 mai 2021.

Concret,  Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede la articolul 222, că poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:

1. asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
2. asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
3. asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82;
4. asociatul administrator care comite frauda în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

     În același timp, articolul 1.928  din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, prevede că la cererea unui asociat, instanța judecătorească, pentru motive temeinice, poate hotărî excluderea din societate a oricăruia dintre asociați.         

     Divergența manifestată între instanțele naționale are ca punct de plecare, așadar conflictul dintre cele două acte normative, mai exact, raportul dintre legea generală și cea specială, în contextul intrării în vigoare a Codului civil.

     Cu alte cuvinte, problema de drept supusă dezlegării impune verificarea măsurii în care Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede limitativ ori exemplificativ cazurile în care un asociat poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată.

     După cum s-a reținut și în decizie, conform principiilor de drept, legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul a stabilit un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, prioritare față de norma de drept comun. Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăși finalitatea adoptării ei, demonstrând intenția legiuitorului de a deroga de la norma generală, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.

     Așadar, conform principiilor specialia generalibus derogant, respectiv generalia specialibus non derogant, ÎCCJ a decis că ipotezele de excludere a asociatului prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se completează cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

     Mai mult, se observă că împrejurarea că legea specială (legea societăților) este anterioară Codului civil nu prezintă relevanță, în opinia instanței de trimitere, având în vedere dispozițiile art. 138 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora societățile reglementate de legi speciale continuă să fie supuse acestora.

     Nu în ultimul rând, trebuie menționat că ÎCCJ a statuat că norma specială, fiind derogatorie de la norma generală, se aplică cu prioritate, chiar și atunci când este anterioară normei generale, ori de câte ori o ipoteză intră sub incidența prevederilor ei, iar norma specială nu poate fi modificată sau abrogată de o normă generală ulterioară decât în mod expres.

Decizia nr. 28 din 10 mai 202 poate fi consultată în întregime AICI.