Investițiile în stocarea energiei electrice atrag tot mai mult interes, mai ales în contextul în care România pune la dispoziție fonduri nerambursabile pentru dezvoltarea instalațiilor autonome (stand-alone) de stocare în baterii. Pentru multe companii, atenția se îndreaptă firesc către valoarea finanțării și către condițiile tehnice ale proiectului. Există însă o cerință care poate decide soarta întregii investiții încă dinainte de semnarea contractului de finanțare.

     Nu este vorba despre capacitatea bateriilor, despre tehnologia utilizată sau despre valoarea ajutorului solicitat, ci despre momentul în care sunt începute lucrările. O decizie aparent firească, luată din dorința de a grăbi implementarea proiectului, poate transforma o investiție eligibilă într-una care nu mai poate beneficia de niciun sprijin financiar.

     Aceste reguli sunt prevăzute în Schema de ajutor de stat din 16 iulie 2026 privind sprijinirea investițiilor în dezvoltarea instalațiilor autonome (stand-alone) de stocare în baterii a energiei electrice, cu finanțare din Fondul pentru modernizare, aprobată prin Ordinul ministrului energiei nr. 745/2026 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 27 iulie 2026.

     Schema urmărește finanțarea unor investiții noi destinate instalațiilor autonome de stocare în baterii, capabile să contribuie la creșterea flexibilității Sistemului electroenergetic național și la integrarea unei ponderi mai mari de energie din surse regenerabile. Totuși, accesul la finanțare nu depinde exclusiv de valoarea investiției sau de performanțele tehnice ale instalației. Respectarea etapelor procedurale este la fel de importantă.

     Un element esențial al schemei îl reprezintă conceptul de „efect stimulativ”. În materia ajutoarelor de stat, finanțarea trebuie să determine beneficiarul să realizeze o investiție pe care, în lipsa sprijinului, nu ar fi realizat-o ori ar fi realizat-o într-o altă manieră. Din acest motiv, legislația condiționează acordarea ajutorului de existența unei cereri de finanțare depuse înainte ca proiectul să intre efectiv în faza de execuție.

     Noțiunea de „demarare a lucrărilor” este definită expres de schemă și are un înțeles mai larg decât simpla începere a construcției. Ea poate însemna fie începerea efectivă a lucrărilor, fie asumarea primului angajament juridic obligatoriu pentru achiziția echipamentelor sau a altor elemente care fac investiția ireversibilă. În schimb, activități precum cumpărarea terenului, obținerea avizelor ori realizarea studiului de fezabilitate nu sunt considerate demararea lucrărilor și pot fi efectuate anterior fără a afecta eligibilitatea proiectului. Diferența dintre aceste etape poate părea subtilă, însă are consecințe juridice importante.

     Să presupunem că o societate intenționează să construiască o instalație autonomă de stocare a energiei electrice și, pentru a economisi timp, semnează contractul ferm pentru achiziția bateriilor înainte de depunerea cererii de finanțare. Din punct de vedere comercial, decizia poate părea justificată, mai ales dacă furnizorul oferă un preț avantajos sau un termen scurt de livrare. Din perspectiva schemei de ajutor de stat, însă, acel contract poate reprezenta primul angajament juridic obligatoriu prin care investiția devine ireversibilă. În această situație, proiectul nu mai îndeplinește condiția privind efectul stimulativ, iar întreaga investiție riscă să devină neeligibilă pentru finanțare.

     Consecințele sunt prevăzute fără echivoc. Dacă demararea lucrărilor are loc înainte de îndeplinirea condițiilor privind depunerea cererii de finanțare și respectarea definiției legale a demarării lucrărilor, întregul proiect nu mai este eligibil pentru ajutorul de stat. Nu este vorba despre reducerea finanțării sau despre o simplă corecție financiară, ci despre pierderea posibilității de a beneficia de schema de sprijin.

     Pe lângă această condiție, schema stabilește și alte situații în care un proiect nu poate primi finanțare. Sunt excluse proiectele combinate care vizează simultan producerea energiei din surse regenerabile și stocarea acesteia, proiectele care utilizează anumite tehnologii de baterii, proiectele destinate înlocuirii unor instalații mai vechi de stocare, cele care au beneficiat deja de finanțare pentru aceleași cheltuieli eligibile, precum și proiectele depuse în parteneriat.

     Eligibilitatea este analizată și din perspectiva solicitantului. Pot participa operatori economici de toate dimensiunile, inclusiv întreprinderi nou-înființate, însă aceștia trebuie să îndeplinească o serie de condiții privind situația juridică și financiară, lipsa insolvenței, îndeplinirea obligațiilor fiscale, capacitatea financiară și existența contribuției proprii necesare implementării investiției.

     Respectarea obligațiilor nu se încheie odată cu semnarea contractului de finanțare. Beneficiarul trebuie să finalizeze investiția și să pună instalația în funcțiune în cel mult 48 de luni de la acordarea ajutorului. Depășirea acestui termen atrage penalități de întârziere calculate pentru fiecare zi, iar dacă investiția nu este finalizată în condițiile prevăzute de schemă, Ministerul Energiei poate dispune recuperarea integrală a ajutorului acordat, împreună cu dobânzile aferente. Numai existența unui caz de forță majoră, notificat în condițiile prevăzute de schemă, poate justifica neaplicarea penalităților.

     Un alt aspect care merită avut în vedere privește cumulul finanțărilor. Pentru aceleași cheltuieli eligibile, ajutorul acordat prin această schemă nu poate fi cumulat cu alte ajutoare de stat, inclusiv cu ajutoare de minimis. În plus, după încheierea contractului de finanțare, beneficiarul nu mai poate obține alte finanțări publice pentru aceleași cheltuieli eligibile, sub sancțiunea rezilierii contractului și a restituirii sumelor primite.

     Din perspectivă practică, cea mai sigură abordare este ca orice angajament contractual care poate fi calificat drept demarare a lucrărilor să fie analizat numai după verificarea condițiilor schemei și după depunerea cererii de finanțare. În proiectele de investiții, graba poate părea un avantaj competitiv, însă în materia ajutoarelor de stat respectarea succesiunii etapelor procedurale este la fel de importantă ca investiția însăși.

În sinteză normativă:

• Depunerea cererii de finanțare înainte de demararea lucrărilor reprezintă o condiție esențială pentru existența efectului stimulativ necesar acordării ajutorului de stat.
• Semnarea unui angajament juridic obligatoriu care face investiția ireversibilă poate fi calificată drept demarare a lucrărilor chiar dacă execuția fizică nu a început încă.
• Nerespectarea regulilor privind momentul începerii investiției conduce la pierderea eligibilității întregului proiect pentru finanțare.
• Finalizarea investiției în termenul prevăzut de schemă condiționează păstrarea sprijinului financiar, iar întârzierile pot atrage penalități și recuperarea ajutorului acordat.
• Finanțarea obținută prin această schemă nu poate fi cumulată, pentru aceleași cheltuieli eligibile, cu alte ajutoare de stat sau cu alte finanțări publice.

Verifică AICI prevederile complete despre investițiile în stocarea energiei electrice