Evoluţia situaţiei epidemiologice pe teritoriul României și evaluarea riscului de afectare a sănătăţii publice pentru perioada imediat următoare, care indică o creştere masivă a numărului de persoane infectate cu coronavirusul COVID-19, precum şi o creştere exponenţială a numărului de persoane aflate în carantină, izolare sau autoizolare, au dus la adoptarea Ordonanței de urgență nr. 43 din 6 aprilie 2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, publicate în Monitorul Oficial nr. 292 din 7 aprilie 2020. Aceste elemente vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată şi impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, pentru a veni in sprijinul populaţiei afectate, cu acest excedent de produse de igienă şi de produse alimentare achiziţionate.

O perioadă de gardă în regim de permanență trebuie să fie considerată timp de muncă dacă afectează semnificativ posibilitatea respectivului angajat de a gestiona în această perioadă timpul său liber, potrivit unui comunicat al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) dat publicității  marți, 9 martie 2021.

Cu toate acestea, dificultățile organizatorice pe care le poate provoca o perioadă de gardă pentru lucrător și care sunt consecința unor elemente naturale sau a liberei alegeri a acestuia nu sunt pertinente.