O hartă de risc seismic nu anunță următorul cutremur, ci arată cum ar putea fi afectate clădirile și ce pierderi economice s-ar putea produce în diferite scenarii. Metodologia privind elaborarea hărților de risc seismic, indicativ RTC 18-2026, descrie modul în care informațiile despre hazard, clădiri și vulnerabilitatea acestora sunt transformate în indicatori utilizați pentru urbanism, investiții și pregătirea intervențiilor.

    Metodologia privind elaborarea hărţilor de risc seismic (indicativ RTC 18-2026) a fost aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației nr. 1.037 din 3 septembrie 2026, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 bis din 11 septembrie 2026. Prevederile sunt aplicabile de la 11 octombrie 2026 și vizează analiza populațiilor de clădiri, precum și realizarea hărților la nivelul localităților, județelor, municipiului București și al întregii țări.

     O hartă de risc seismic nu anunță următorul cutremur, ci arată cum ar putea fi afectate clădirile și ce pierderi economice s-ar putea produce în diferite scenarii. Metodologia privind elaborarea hărților de risc seismic, indicativ RTC 18-2026, descrie modul în care informațiile despre hazard, clădiri și vulnerabilitatea acestora sunt transformate în indicatori utilizați pentru urbanism, investiții și pregătirea intervențiilor.

    Metodologia privind elaborarea hărţilor de risc seismic (indicativ RTC 18-2026) a fost aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației nr. 1.037 din 3 septembrie 2026, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 bis din 11 septembrie 2026. Prevederile sunt aplicabile de la 11 octombrie 2026 și vizează analiza populațiilor de clădiri, precum și realizarea hărților la nivelul localităților, județelor, municipiului București și al întregii țări.

     Evenimentele seismice utilizate în calcule sunt convenționale. Ele nu reprezintă predicții ale unor evenimente reale și nu pot fi asociate ori comparate cu manifestările unui cutremur într-un anumit amplasament. Analizele au la bază trei cutremure de scenariu, corespunzătoare unor valori ale accelerației terenului cu probabilități de depășire de 20%, 10% și 5% într-un interval de 50 de ani. Perioadele medii de revenire asociate acestora sunt de 225, 475 și, respectiv, 975 de ani. Aceste repere permit evaluarea convențională a modului în care diferite categorii de clădiri ar putea răspunde acțiunii seismice.

     Riscul seismic este determinat prin corelarea hazardului seismic cu expunerea și fragilitatea clădirilor. La acestea se adaugă un model al pierderilor economice directe, astfel încât rezultatele să indice atât starea probabilă de avariere, cât și costurile care ar putea fi generate de producerea unuia dintre cutremurele analizate.

     Pentru stabilirea expunerii seismice sunt identificate clădirile existente la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale și caracteristicile lor de bază. Informațiile pot proveni din inspecții în teren, registre cadastrale, baze de date ale autorităților publice, recensăminte ale fondului construit, documentații de urbanism și evaluări vizuale rapide. Datele pot fi completate prin interviuri sau chestionare adresate proprietarilor, administratorilor și reprezentanților autorităților locale. Metodologia permite și utilizarea dronelor, a imaginilor obținute din satelit, a scanării 3D și a altor date geospațiale.

     Clădirile sunt grupate în tipologii structurale în funcție de anul construirii, materialul structural, tipul structurii și numărul nivelurilor. Sunt luate în considerare și funcțiunile acestora, fiind analizate locuințele, clădirile civile, construcțiile cu funcțiuni tehnice și economice, precum și cele destinate protecției civile sau siguranței naționale.

     Evaluarea fragilității urmărește probabilitatea încadrării clădirilor în una dintre cele patru stări de avariere: ușoară, moderată, extinsă sau completă. Pentru calcularea pierderilor economice directe, metodologia asociază acestor stări valori reprezentând 5%, 15%, 60% și, respectiv, 100% din costul total de înlocuire a clădirii.

     La nivelul localităților, hărțile vor putea prezenta starea așteptată de avariere și valorile relative ale pierderilor economice directe pentru fiecare sector de recensământ. La nivel județean și național vor fi reprezentați indicatorii privind riscul și reziliența seismică.

     Informațiile sunt redate printr-o scară cromatică de la verde intens la roșu intens. În cazul riscului seismic, verdele indică un nivel foarte scăzut, iar roșul unul foarte ridicat. Pentru reziliența seismică, semnificația este inversată: verdele corespunde unei reziliențe foarte ridicate, în timp ce roșul indică o reziliență foarte scăzută.

     Hărțile avizate și aprobate vor fi incluse în documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Ele vor putea fundamenta măsurile de prevenire a riscului seismic, deciziile privind realizarea construcțiilor și utilizarea terenurilor, planurile de apărare și intervenție, precum și prioritizarea investițiilor publice și private.

     Rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Analizele au caracter probabilistic și includ incertitudini legate de modelele utilizate, variabilitatea naturală și calitatea datelor disponibile. Actualizarea periodică a informațiilor despre clădiri și utilizarea unor modele mai precise pot reduce o parte dintre aceste incertitudini.

În sinteză normativă:

• Hărțile de risc seismic nu indică momentul sau locul producerii unui viitor cutremur.
• Evaluarea se bazează pe trei scenarii convenționale și pe caracteristicile fondului construit.
• Clădirile sunt analizate în funcție de vechime, structură, înălțime și destinație.
• Rezultatele indică stările probabile de avariere, pierderile economice și nivelul de reziliență.
• Hărțile aprobate vor fundamenta deciziile de urbanism, investițiile și măsurile de intervenție.

Verifică AICI prevederile complete