Activităţile de scufundare, reglementate în România


     Pe 1 aprilie 2021 a intrat în vigoare Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M.63 din 25 martie 2021 pentru aprobarea Metodologiei privind reglementarea activităţilor de scufundare în România, el fiind publicat în Monitorul Oficial nr. 321 din 30 martie 2021.

     Metodologia privind reglementarea activităţilor de scufundare în România cuprinde pregătirea, antrenarea, perfecţionarea pregătirii şi brevetarea scafandrilor, formarea şi atestarea personalului tehnic de asigurare a scufundărilor şi lucrărilor în imersiune, autorizarea şi inspectarea unităţilor care execută activităţi subacvatice cu scafandri, cercetarea ştiinţifică, de inginerie tehnologică şi medicală pentru realizarea mijloacelor tehnice şi perfecţionarea procedeelor de scufundare şi de lucru sub apă, verificarea periodică a scafandrilor brevetaţi, în vederea reconfirmării aptitudinilor, deprinderilor şi cunoştinţelor, formarea şi atestarea personalului medical de specialitate, potrivit legii.

  Metodologia privind reglementarea activităţilor de scufundare în România stabileşte modul de desfăşurare şi organizare a activităţilor de scufundare, de formare, pregătire şi clasificare a scafandrilor, de autorizare şi inspectare a tuturor activităţilor subacvatice cu scafandri, normele generale şi specifice de securitate şi sănătate în muncă şi modul de recunoaştere a calificărilor profesionale pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa "Scafandri", obţinute de către cetăţenii români şi străini în alte state, în vederea exercitării acestor profesii pe teritoriul României.
  Centrul de Scafandri (Unitatea Militară 02145 Constanţa) este structura de specialitate prin care Ministerul Apărării Naţionale îşi exercită atribuţiile în domeniul pregătirii, brevetării şi perfecţionării pregătirii scafandrilor, precum şi în domeniul autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice.

     Tipul activităţii de scufundare este determinat de scopul şi obiectivul scufundării, de tipul de echipament/aparat de respirat folosit de către scafandri, de amestecul respirator utilizat şi de tipul lucrărilor subacvatice sau a activităţilor în mediul hiperbar executate.
    În funcţie de scopul şi obiectivul scufundării, activităţile de scufundare sunt împărţite în următoarele categorii:
  a) scufundări pentru executarea de lucrări subacvatice;
  b) scufundări pentru activităţi ştiinţifice;
  c) scufundări pentru culegere/recoltare floră/faună subacvatică;
  d) scufundări recreaţionale;
  e) scufundări pentru operaţii militare;
  f) scufundări pentru antrenament, reale sau simulate în simulatoare şi barocamere.

     În funcţie de tipul de echipament/aparat de respirat folosit de scafandru, scufundările se clasifică în:
  a) scufundări autonome;
  b) scufundări cu alimentare de la suprafaţă;
  c) scufundări cu alimentare de la suprafaţă cu turela deschisă sau închisă;
  d) scufundări în saturaţie.

     În funcţie de tipul aparatului de respirat, scufundările autonome se împart în:
  a) scufundări cu circuit deschis;
  b) scufundări cu circuit semiînchis;
  c) scufundări cu circuit închis.

     În funcţie de amestecul respirator utilizat de către scafandri, activităţile de scufundare sunt împărţite în:
  a) scufundări cu aer;
  b) scufundări cu oxigen pur;
  c) scufundări cu amestecuri respiratorii sintetice.

     Potrivit art. 16 din metodologie, scafandrii se clasifică, În funcţie de adâncimea maximă de scufundare pentru care sunt atestaţi, după cum urmează:
  a) scafandri categoria a III-a;
  b) scafandri categoria a II-a;
  c) scafandri categoria I.
  Scafandrii categoria a III-a sunt pregătiţi, antrenaţi şi atestaţi pentru a executa scufundări până la adâncimea de 30 metri. Scafandrii categoria a III-a sunt: scafandri autonomi, scafandri de bord, scafandri genişti şi scafandri grei/cu alimentare de la suprafaţă. Scafandrii categoria a II-a sunt pregătiţi, antrenaţi şi atestaţi pentru a executa scufundări până la adâncimea de 50 metri. Scafandrii categoria a II-a pot executa scufundări autonome sau cu alimentare de la suprafaţă. Scafandrii categoria I sunt pregătiţi, antrenaţi şi atestaţi pentru a executa scufundări la adâncimi mai mari de 50 metri. Scafandrii categoria I sunt scafandri de mare adâncime/salvatori.

     În funcţie de competenţele dobândite, scafandrii se clasifică, conform art. 20 din metodologie, în:
  a) scafandru de bord;
  b) scafandru autonom;
  c) scafandru greu/cu alimentare de la suprafaţă;
  d) scafandru lucrător subacvatic;
  e) scafandru de mare adâncime/salvator;
  f) scafandru de luptă;
  g) scafandru EOD.
  Scafandrul de bord este atestat să execute scufundări autonome cu aer, până la adâncimea de 15 metri. Scafandrul autonom este atestat să execute scufundări autonome cu aer sau cu amestecuri respiratorii, până la o adâncime maximă de 30 metri. Scafandrul greu/cu alimentare de la suprafaţă este atestat să execute scufundări, până la o adâncime maximă de 30 metri, fiind alimentat cu aer sau cu amestec respirator de la suprafaţă printr-un furtun ombilical. Scafandrul lucrător subacvatic este atestat să execute scufundări autonome sau cu alimentare de la suprafaţă, cu aer sau cu amestecuri respiratorii, până la adâncimea de 50 metri. Scafandrul de mare adâncime/salvator este atestat să execute scufundări cu alimentare de la suprafaţă, cu amestecuri respiratorii, unitare sau în saturaţie, la adâncimi mai mari de 50 metri. Scafandrul de luptă este atestat să execute scufundări cu circuit deschis, semiînchis şi închis la adâncimi de minimum 6 metri, în condiţii de zi sau noapte. Scafandrul EOD este atestat să execute scufundări cu circuit deschis, semiînchis şi închis la adâncimi de minimum 24 metri, în condiţii de zi sau noapte.

Amănunte, pe larg, în sfera autorizării unităţilor care execută activităţi cu scafandri şi lucrări subacvatice sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice și a admiterii la cursurile de formare profesională a scafandrilor – AICI