Ordinul ministrului sănătății nr. 409 din 16 februarie 2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 136 din 20.02.2026, a aprobat Ghidul de evaluare și inspecție sanitară a sistemelor de aprovizionare cu apă, aplicabil de la aceeași dată. Documentul așază, în aceeași logică, autorizarea sanitară, supravegherea și inspecția sanitară, cu accent pe evaluarea riscului pentru sănătatea populației și pe verificări coerente pe întreg lanțul: de la sursă până la robinet.

     Ghidul fixează o metodă de lucru care pleacă de la o relație simplă, dar decisivă pentru control: sursă de pericol – pericol – risc asociat. Această schemă este aplicată fiecărei componente a sistemului de aprovizionare, iar rezultatul nu rămâne o constatare descriptivă: el fundamentează decizii administrative (autorizare, viză anuală, condiționări, măsuri de remediere).

     Evaluarea sistemului este tratată ca etapă necesară pentru:

• emiterea autorizației sanitare de funcționare și acordarea vizei anuale;
• emiterea unei noi autorizații în cazul modificărilor structurale în captare, aducțiune, tratare ori distribuție;
• emiterea autorizației cu program de conformare (pe o durată de maximum 11 luni), atunci când se constată neconformități fără risc asupra sănătății, sau emiterea avizului temporar de funcționare în ipoteze care nu privesc calitatea apei distribuite.

     Cu alte cuvinte, Ghidul leagă explicit evaluarea tehnico-sanitară de instrumentele juridice folosite în practică de autorități. Ghidul impune o evaluare etapizată a sistemului: captarea, tratarea, pomparea/transportul, înmagazinarea și distribuția. Pentru fiecare etapă sunt precizate tipuri recurente de pericole și indicatori de verificare, astfel încât inspecția să urmărească același standard indiferent de județ sau operator.

     La captare, diferențierea între surse de suprafață și subterane este esențială. Sunt inventariate surse tipice de pericol (așezări umane, agricultură, activități industriale, depozite de deșeuri, transporturi, fenomene meteo extreme) și sunt corelate cu riscuri microbiologice și chimice, cuantificabile prin parametrii de calitate utilizați în control (microbiologici, chimici și indicatori).

     La stația de tratare, accentul cade pe adecvarea proceselor și pe menținerea caracterului de potabilitate prin controlul etapelor tehnologice (inclusiv oxidare și dezinfecție). Ghidul tratează explicit riscurile generate de funcționarea neoptimă: persistența contaminanților, scăderea calității apei produse, respectiv apariția subprodușilor de dezinfecție, cu consecințe directe în zona de conformitate și sănătate publică.

     La pompare și transport, variațiile de presiune și defectările pot deschide calea contaminării, iar verificările urmăresc inclusiv parametrii operaționali (debite, presiuni, niveluri) și evidențele de întreținere.

     La înmagazinare, sunt stabilite repere operaționale (capacitatea minimă de asigurare a consumului în caz de avarie, igienizarea și dezinfecția periodică, controlul integrității construcției), cu riscuri descrise clar: contaminare externă, timp insuficient de contact cu clorul, resuspensia sedimentelor.

     La distribuție, Ghidul fixează interesul central al inspecției: calitatea apei trebuie menținută până la consumator. Sunt avute în vedere avariile, staționarea prelungită, biofilmul și sedimentele, precum și obligația operatorului de a gestiona intervențiile și informarea populației în caz de incident.

     Un element constant în Ghid este atribuirea responsabilității către furnizorul de apă: pentru fiecare situație de risc, documentul indică necesitatea existenței unui plan de măsuri preventive și acțiuni corective, ca parte a Planului de Siguranță a Apei, cu componente minimale: identificarea pericolelor, monitorizare, măsuri imediate în caz de eveniment, surse alternative și avertizare/informare a consumatorilor. Din perspectivă juridică, această abordare fixează un standard de diligență care poate fi verificat în control și poate fundamenta măsuri administrative atunci când planificarea și reacția operatorului sunt insuficiente.

În sinteză normativă:

• Evaluarea devine evaluare pe risc, cu matrice “sursă de pericol – pericol – risc asociat”, aplicată coerent pe toate componentele sistemului (captare, tratare, transport, înmagazinare, distribuție).
• Autorizarea sanitară și viza anuală sunt legate direct de rezultatul evaluării, inclusiv cu ipoteze de reautorizare la modificări structurale și cu posibilitatea stabilirii unui program de conformare (max. 11 luni) în funcție de tipul neconformității.
• Controlul calității este urmărit pe întreg lanțul, până la consumator, nu doar la ieșirea din stația de tratare: presiune, integritate, sedimente/biofilm, igienizare, intervenții și informarea populației în incidente.
• Stația de tratare este evaluată prin eficiența proceselor și riscurile aferente, inclusiv subproduși ai dezinfecției și parametri operaționali (turbiditate, pH, clor rezidual), cu impact direct în constatarea conformității.
• Planul de Siguranță a Apei este tratat ca instrument obligatoriu de prevenție și reacție, prin planuri de măsuri preventive și acțiuni corective, alternative de aprovizionare și avertizare/informare imediată a consumatorilor.

Ghidul de evaluare şi inspecţie sanitară a sistemelor de aprovizionare cu apă, aprobat prin Ordinul nr. 409/2026, disponibil AICI