Când intervine înregistrarea fiscală din oficiu și ce consecințe produce


     Agenția Națională de Administrare Fiscală a emis Ordinul 2.430 din 24 octombrie 2025 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare fiscală, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, a unui subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii, actul fiind publicat în Monitorul Oficial nr. 1023 din 5 noiembrie 2025. Procedura reglementează modalitatea de înregistrare fiscală a persoanelor și entităților care, deși sunt subiecte de drept fiscal potrivit legii, nu și-au îndeplinit obligația de înregistrare. Înregistrarea se poate realiza din oficiu sau la cererea unei alte autorități care administrează creanțe fiscale, în temeiul Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

     Procedura se aplică contribuabililor persoane fizice și juridice care nu figurează în evidențele fiscale cu număr de identificare fiscală, cu excepția persoanelor fizice care dețin cod numeric personal.

     Competența teritorială se stabilește potrivit art. 31 din Codul de procedură fiscală, care prevede că „domiciliul fiscal al persoanei fizice este acolo unde aceasta își are locuința principală, iar al persoanei juridice – la sediul principal declarat în registrul public corespunzător”. Pentru persoanele care desfășoară activități economice independente, competența revine organului fiscal de la domiciliul fiscal, conform art. 33¹. În cazul contribuabililor nerezidenți, competența este determinată prin ordin al președintelui ANAF, iar pentru sediile secundare – de către organul fiscal pe raza căruia acestea își desfășoară activitatea.

     Organul fiscal inițiază procedura de înregistrare din oficiu atunci când constată, din proprie inițiativă sau pe baza unei sesizări, că un contribuabil desfășoară activități generatoare de obligații fiscale fără a fi înregistrat. Temeiul de drept îl constituie art. 70 alin. (1) și art. 82 alin. (1) din Cod, care conferă organelor fiscale dreptul de a stabili situația fiscală a contribuabililor pe baza informațiilor deținute sau primite de la alte autorități.

     Contribuabilul este notificat asupra intenției de înregistrare, pentru respectarea dreptului de a fi ascultat, prevăzut de art. 9 alin. (1) din Codul de procedură fiscală: „Înaintea emiterii unui act administrativ fiscal, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la conținutul acestuia.”

     Notificarea este comunicată potrivit art. 47 alin. (1) din Cod, prin mijloace electronice, poștă sau remiterea directă, fiind considerată primită la data confirmării. Dacă, în termenul acordat, contribuabilul nu transmite observații sau nu depune declarația de înregistrare, organul fiscal emite Decizia privind înregistrarea fiscală din oficiu și Certificatul de înregistrare fiscală, acte administrative fiscale opozabile de la data comunicării lor.

     Procedura se aplică și atunci când o altă autoritate care administrează creanțe fiscale identifică persoane neînregistrate. În acest caz, cererea și documentația se transmit către ANAF prin sistemul informatic PatrimVen, în conformitate cu art. 70¹ alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care prevede că schimbul de informații între organele fiscale centrale și locale se realizează prin intermediul sistemului informatic PatrimVen, în scopul administrării creanțelor fiscale. Astfel, Autoritatea solicitantă are obligația de a anexa documente justificative. Cererile incomplete sunt respinse motivat, urmând a fi retransmise după completare.

     Comunicarea notificării, a deciziei și a certificatului de înregistrare fiscală se face conform art. 47 alin. (2)–(8) din Codul de procedură fiscală. Actele se pot comunica electronic prin Spațiul Privat Virtual, prin poștă cu confirmare de primire sau prin predare directă, iar comunicarea este considerată valabilă la data confirmării primirii.

     Înregistrarea fiscală produce efecte de la data comunicării deciziei către contribuabil, determinând înscrierea acestuia în evidențele fiscale și dobândirea calității de contribuabil activ. Potrivit Codului de procedură fiscală, decizia emisă este un act administrativ fiscal, opozabil atât contribuabilului, cât și terților.

     Procedura poate fi suspendată sau încetată dacă, anterior emiterii deciziei, contribuabilul depune declarația de înregistrare sau face dovada inexistenței obligației fiscale. Totodată, în cazul în care înregistrarea s-a făcut fără temei, organul fiscal competent dispune radierea acesteia, prin decizie motivată, cu respectarea dreptului contribuabilului de a fi audiat, potrivit art. 9 alin. (2) din Cod.

     Implementarea sistemului PatrimVen consacrat prin art. 70¹ asigură schimbul automat de informații între autoritățile fiscale, contribuind la completarea evidențelor fiscale naționale. Această interconectare permite organelor fiscale centrale să identifice contribuabilii nerezidenți, persoanele juridice radiate sau aflate în lichidare și alte situații care necesită intervenția din oficiu.

     Procedura de înregistrare fiscală, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, a unui subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii este actul administrativ normativ emis în executarea Codului de procedură fiscală, reglementând modul în care organele fiscale își exercită competența în materia înregistrării fiscale a contribuabililor omisi.

     Prin integrarea dispozițiilor art. 9, art. 31, art. 33¹, art. 47 și art. 70¹ din Cod, procedura stabilește garanțiile procesuale ale contribuabilului, competența teritorială, regulile de comunicare a actelor administrative și cadrul juridic al cooperării interinstituționale. Actul legislativ produce efecte juridice directe, fiind opozabil contribuabililor și autorităților implicate în administrarea creanțelor fiscale.

Accesează AICI Procedura completă de înregistrare fiscală, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, a unui subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii