Strategia  Națională Anticorupție (SNA)


     România, ca stat democratic european, promoveazã o politicã publicã integratã în materia consolidãrii integritãţii instituţionale, bazatã pe o atitudine proactivã orientatã spre reducerea costurilor corupţiei, dezvoltarea mediului de afaceri bazat pe concurenţã, creşterea încrederii publicului în justiţie şi administraţie, precum şi implicarea societãţii civile în procesele decizionale.

     La nivel guvernamental, a fost adoptată Hotărârea nr. 583 din 10 august 2016 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2016 - 2020, a seturilor de indicatori de performanţă, a riscurilor asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie şi a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei, a indicatorilor de evaluare, precum şi a standardelor de publicare a informaţiilor de interes public. Strategia Naţională Anticorupţie (SNA), a fost publicată  în Monitorul Oficial nr. 644 din 23 august 2016.

 

     Hotărârea nr. 583 din 10 august 2016 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 11 lit. f) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 5 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, ratificată prin Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003.

Hotărârea nr. 583 din 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 644 din 23 august 2016, aprobă:

  1. Strategia naţională anticorupţie pe perioada 2016-2020, prevăzută în anexa nr. 1,
  2. Seturile de indicatori de performanţă, riscurile asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie şi sursele de verificare, prevăzute în anexa nr. 2,
  3. Inventarul măsurilor de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei, precum şi indicatorii de evaluare, prevăzuţi în anexa nr. 3,
  4. Standardul general de publicare a informaţiilor de interes public, prevăzut în anexa nr. 4,
  5. Standardul de publicare a informaţiilor de interes public privind întreprinderile publice, prevăzut în anexa nr. 5.

În arhitectura politicilor publice naţionale, SNA ocupă un loc important, la intersecţia mai multor politici publice, reprezentând la rândul său o politică sectorială prin raportare la Strategia Naţională de Apărare a Ţării (SNApT) 2015-2019.

De altfel, SNApT identifică în mod direct corupţia ca pe un risc şi o vulnerabilitate importantă:

  • "nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României poate fi generată de persistenţa dificultăţilor economice, proliferarea economiei subterane şi a corupţiei, evaziunea fiscală, precaritatea infrastructurii, dar şi de factori externi precum perpetuarea decalajelor de dezvoltare la nivelul UE şi gradul scăzut de rezistenţă faţă de turbulenţele majore de pe pieţele externe, mai ales pe zona financiar-bancară";
  • "corupţia vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a ţării, buna guvernanţă, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului. În plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre".

SNApT confirmă evaluarea internă a SNA legată de capacitatea redusă a administraţiei centrale şi locale de a implementa politicile publice naţionale şi europene, asumat, de asemenea, ca vulnerabilitate.

Deşi este o strategie cu caracter orizontal, aptă de a produce efecte la nivelul tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, SNA nu este un remediu universal şi nu poate soluţiona singură cauzele profunde ale corupţiei din România. Prin acest document strategic nu se poate realiza reforma administrativă sau descentralizarea serviciilor publice, după cum nu se pot soluţiona problemele de salarizare ale diferitelor categorii profesionale.

Pentru a atinge efectele scontate, SNA se completează şi corelează cu strategii sectoriale precum Strategia de reformă a funcţiei publice, Strategia pentru consolidarea administraţiei publice, Strategia pentru dezvoltarea justiţiei ca serviciu public, Strategia naţională pentru achiziţii publice sau Strategia naţională pentru competitivitate, Strategia naţională privind agenda digitală pentru România 2020.

2
Ce este corupţia?

Cuvântul corupţie provine din latinescul corrumpere care înseamnă a rupe, a distruge. În sens larg, corupția este abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni, corupția reprezintă folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite sau ilegale, în scopul obținerii unor interese personale sau de grup.

Definiţia din dicţionare

În DEX, definiţia corupţiei are o dimensiune socio-morală, căci ea reprezintă abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie; desfrânare, depravare.

 7

Reglementări internaţionale

Cea mai răspândită definiţie a corupţiei aparţine Băncii Mondiale: ,,corupţia este întrebuinţarea ilegală a resurselor publice în scopul unui câştig personal".

Într-un mod asemănător defineşte corupţia şi Asociaţia Transparency International: ,,corupţia este folosirea abuzivă a puterii încredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale".

În „Programului global împotriva corupţiei" (1999), ONU declară că esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat".

Pentru Fondul Monetar Internaţional ,,corupţia este abuzul de putere publică sau încredere pentru beneficiu privat".

Grupul de experţi pentru corupţie al Interpol defineşte corupţia ca fiind îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act de către indivizi sau organizaţii publice sau private, prin încălcarea legii şi încrederii pentru profit sau beneficiu".

În Expunerea de motive cuprinsă în Raportul care a stat la baza adoptării de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a Rezo­luţiei 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta anticorupţie, corupţia este definită ca ,,utilizarea şi abuzul de putere publică în interes privat".

Grupul Multidisciplinar privind Corupţiam înfiinţat în anul 1994 de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat provizoriu următoarea definiţie: ,,corupţia cuprinde comisioanele oculte şi orice alte comportamente care implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent independent sau din orice altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite de orice natură, pentru ele însele sau pentru alţii".

Ulterior, în „Convenţia civilă privind corupţia" se arăta prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avanta­jului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit.

În „Convenţia penală privind corupţia" se arată modalităţile de săvârşire: ,,corupţia activă a agenţilor publici 21, corupţia pasivă a agen­ţilor publici (inclusiv necesitatea incriminării acestor fapte dacă ele se referă la o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a cărei competenţă este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi), traficul de influenţă".

Uniunea Europeană, în ,,Comunicarea finală"  317 din 2003  a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia comprehensivă a UE împotriva corupţiei, adoptă definiţia corupţiei folosită de Programul Global al Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, ca fiind abuzul de putere pentru câştig privat".

 10

Reglementări interne

Strategia Naţională Anticorupţie pentru anii 2005-2007 defi­neşte actele de corupţie ca fiind acele demersuri care lezează distri­buţia universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri.

 O definiţie cu aplicabilitate imediată este cea din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare: utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru dobân­direa de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.

 11 a

În Codul Penal nu există o definiţie a corupţiei, ci sunt incriminate unele infracţiuni din această sferă: luarea/darea de mită,  primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă.

Pentru ca o faptă de corupție să constituie infracțiune și, prin urmare sa fie supusă sancțiunilor penale, trebuie să întrunească elementele prevăzute de legea penală. 

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că Legea nr. 286/2009 (Noul Cod Penal) extinde  faptele săvărșite de funcționarul public  catalogate drept Infracţiuni de corupţie şi de serviciu  și la alte persoane:

Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

Care sunt faptele  prevăzute la Infracţiuni de corupţie şi de serviciu în Legea nr. 286/2009 (Noul Cod Penal)? 

      Legea penală prevede și alte infracțiuni considerate a fi asimilate sau în legătură directă cu cele de corupție.

Conform Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, pedepsele și  infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție sunt prevăzute la: art. 10 lit. a)-c), art. 11 alin. (1) și (2), art. 12 lit. a) și b), art. 13rt. 13, art. 13¹rt. 13¹,  art. 13², art. 17 lit. a)-k).

 15

Direcția Națională Anticorupție (DNA)

Direcția Națională Anticorupție (http://www.pna.ro) este o structură de parchet specializată în combaterea corupției mari și medii. Este creată ca un instrument necesar în descoperirea, investigarea și aducerea în fața instanței a cazurilor de corupție medie și mare. Prin activitatea sa, contribuie la reducerea corupției, în sprijinul unei societăți democratice apropiate de valorile europene.

DNA, ca structură având competențe clar definite pe zona de combatere a corupției mari și medii, a fost creată după un model adoptat de mai multe state europene – Spania, Norvegia, Belgia, Croația.

DNA este o entitate independentă în raport cu instanțele judecătorești, cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice.

Orice cetățean are posibilitatea să contribuie la semnalarea unor fapte de corupție despre care are cunoștință  pentru tragerea la răspundere a persoanelor suspectate de comiterea lor.

La adresa http://www.pna.ro/sesizare.xhtml  sunt   oferite informații privind  sesizarea  unei  o fapte de corupție:

  • • adresă de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
    • telefonul anticorupției (004)021.312.73.99, care funcționează permanent.
    • formular on-line pentru comunicare de date despre acte de corupție (http://www.pna.ro/sesizare.xhtml).

Aceste date pot fi folosite de procurori în activitatea de urmărire penală, conform dispozițiilor legale, în măsura în care vor fi considerate utile și concludente.

splash3

Direcţia Generală Anticorupţie

Direcţia Generală Anticorupţie (http://www.mai-dga.ro) a fost înfiinţată prin Legea nr. 161 din 2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor ca structură specializată pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Semnalarea unor fapte de corupție  se pot face la Linia verde anticorupţie – 0800.806.806  care a fost lansată odată cu operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie, respectiv la data de 31 octombrie 2005 şi s-a dovedit un instrument de lucru foarte util în relaţia cu cetăţenii.

Linia verde anticorupţie a M.A.I. are două componente:

  • un telefon direct – 0800.806.806
  • o căsuţă vocală care preia solicitarea venită din Telverde 

 

Bibliografie:

 

Autor: jurist Ion Nistor