Curtea Constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate și a decis că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, precum și ale Legii nr. 224/2019 pentru aprobarea acesteia, sunt constituționale. Astfel, în Monitorul Oficial nr. 137 din 20 februarie 2026 a fost publicată Decizia nr. 520 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 și ale Legii nr. 224/2019.

     Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 a prevăzut plata eșalonată, pe o perioadă de cinci ani (2019–2023), a sumelor reprezentând drepturi salariale restante stabilite în favoarea unor categorii de personal din sistemul justiției prin acte administrative ale ordonatorilor de credite. Actul normativ a stabilit procentele anuale de plată, actualizarea sumelor cu indicele prețurilor de consum și acordarea dobânzii legale remuneratorii.

     Autoarele excepției au susținut că mecanismul instituit este discriminatoriu, întrucât nu se aplică tuturor categoriilor de magistrați, fiind excluși, între alții, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și magistrații detașați la Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri. Totodată, s-a invocat încălcarea dreptului de proprietate asupra creanțelor salariale, a principiului egalității în drepturi și a dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă.

     Curtea Constituțională a reținut că adoptarea ordonanței de urgență a fost justificată de existența unei situații extraordinare, determinată de riscurile bugetare majore pe care le-ar fi generat plata imediată și integrală a sumelor restante, cu impact asupra stabilității financiare și asupra funcționării sistemului judiciar. În aceste condiții, a fost apreciat că sunt îndeplinite exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție privind existența unei situații extraordinare și caracterul urgent al reglementării.

     În ceea ce privește pretinsa discriminare, Curtea a subliniat că situația juridică a instituțiilor finanțate prin propriii ordonatori principali de credite, precum Înalta Curte de Casație și Justiție sau Consiliul Superior al Magistraturii, este diferită de cea a instituțiilor aflate în subordinea Ministerului Justiției și a Ministerului Public. Prin urmare, tratamentul juridic distinct are o justificare obiectivă și rezonabilă, nefiind încălcat art. 16 alin. (1) din Constituție.

     Referitor la dreptul de proprietate, Curtea a arătat că reglementarea nu neagă existența creanțelor salariale și nu suprimă drepturile recunoscute, ci stabilește o modalitate etapizată de executare a acestora. Sumele sunt actualizate și poartă dobândă legală, ceea ce constituie o garanție a realizării drepturilor, nu o ingerință disproporționată în patrimoniul titularilor.

     De asemenea, Curtea a reținut că emiterea unei ordonanțe de urgență nu este condiționată de existența unei legi de abilitare, aceasta fiind permisă direct de Constituție, cu respectarea art. 115 alin. (4)–(7). În consecință, criticile referitoare la pretinsa depășire a termenului din legea de abilitare au fost respinse.

     Prin soluția pronunțată, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 și ale Legii nr. 224/2019 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Așadar, Decizia nr. 520 din 23 octombrie 2025 a devenit, odată cu publicarea în Monitorul Oficial, definitivă și general obligatorie. Ea poate fi analizată integral AICI, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 137 din 20 februarie 2026.