În ședința din 17 noiembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a soluționat sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal, în cadrul mecanismului hotărârii prealabile, fiind pronunțată Decizia nr. 406 din 17 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 101 din 6 februarie 2026.

     Sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect acordarea compensației lunare pentru chirie unui polițist care deținea o cotă-parte ideală dintr-o locuință situată în localitatea unde își avea domiciliul. Divergența de practică a apărut în interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1^1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborate cu art. 3 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005, în forma anterioară modificării prin H.G. nr. 1.001/2023.

     Instanța de trimitere a solicitat lămurirea chestiunii dacă polițistul care deține o cotă-parte dintr-o locuință în localitatea unde solicită plata compensației este sau nu îndreptățit la acest drept. Problema de drept a vizat delimitarea noțiunii de „locuință proprietate personală” și stabilirea dacă deținerea în coproprietate a unui imobil exclude, prin ea însăși, dreptul la compensația lunară pentru chirie.

     În practica instanțelor s-au conturat două orientări:

• o primă orientare a apreciat că deținerea unei cote-părți ideale nu echivalează cu deținerea unei locuințe convenabile, în sensul legislației locative, și nu exclude dreptul la compensație;
• o a doua orientare a considerat că legea nu distinge între proprietatea exclusivă și coproprietate, iar simpla existență a unui drept de proprietate asupra unei locuințe în localitate înlătură beneficiul compensării chiriei.

     Înalta Curte a analizat condițiile de admisibilitate ale sesizării, în cadrul procedurii speciale reglementate de Ordonanța de urgență nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 559 din 14 iunie 2024, subliniind rolul limitat al mecanismului hotărârii prealabile. 

     Instanța supremă a reținut că dispozițiile legale supuse interpretării nu prezintă o dificultate reală de interpretare, iar problema ridicată nu vizează o normă lacunară sau ambiguă, ci aplicarea concretă a legii la situația de fapt. Totodată, asupra dreptului la compensația lunară pentru chirie, Înalta Curte a statuat anterior prin decizii obligatorii, care oferă repere suficiente de interpretare. În acest context, s-a arătat că stabilirea îndreptățirii polițistului la compensație presupune o apreciere factuală a caracterului adecvat al spațiului locativ deținut în coproprietate, raportată la nevoile efective de locuire, operațiune care revine instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.

     Prin Decizia nr. 406/2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins sesizarea ca inadmisibilă, reținând că nu este vorba despre o chestiune de drept veritabilă care să poată fi dezlegată în cadrul procedurii hotărârii prealabile. Actul confirmă limitele mecanismului de unificare prin hotărâre prealabilă și reafirmă rolul instanțelor de fond și de control judiciar în evaluarea situațiilor concrete privind dreptul la compensația lunară pentru chirie.

     Interpretarea normelor privind statutul polițistului și condițiile de acordare a compensației rămâne una contextuală, dependentă de analiza probelor referitoare la situația locativă efectivă, fără ca simpla deținere a unei cote-părți să conducă automat la o soluție unică, în absența unei intervenții normative explicite.

Acces direct AICI la textul oficial al Deciziei nr. 406 din 17 noiembrie 2025