„Legea fugarilor” a fost promulgată recent în România, introducând pedepse mai aspre pentru persoanele condamnate definitiv care se sustrag executării pedepsei cu închisoarea.

     Legea penală prevede, potrivit art. 1 din Codul penal, faptele care constituie infracţiuni. Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită. Legea penală prevede, de asemenea, pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită. Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

     Codul penal (Legea nr. 286/2009) a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 510 din 24 iulie 2009. Actul legislativ a suferit o serie de modificări de-al lungul anilor, cea mai recentă fiind prin intermediul Legii nr. 19 din 14 martie 2025 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicate în Monitorul Oficial nr. 23  din 14 martie 2025.

     În cazul infracțiunii de evadare, art. 285 din Codul penal prevede că evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Astfel, se consideră evadare:

1. neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
2. părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere.
3. încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligaţiei de a nu părăsi imobilul ori nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau condiţiilor de deplasare, stabilite potrivit legii.

     Așa cum menționam anterior, legiutorul a introdus doi noi prevederi, prin completarea art. 285 din cod, dispunând că se consideră evadare şi fapta persoanei condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliţie în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei.

     Legea prevede că evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă evadarea este săvârșită prin folosirea de violențe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate la detențiune pe viață sau la închisoare de a nu se prezenta la organul de poliție în vederea punerii în executare a mandatului în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.

     Această modificare legislativă urmărește descurajarea persoanelor condamnate de la a se sustrage executării pedepselor privative de libertate și asigurarea unei mai bune implementări a justiției în România.

Codul penal, în forma sa actualizată la zi, disponibil AICI