CEDO: Cauza Lascău împotriva României


În Monitorul Oficial nr. 1247 din 17 decembrie 2020, a fost publicată Hotărârea din 9 iunie 2020, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Lascău împotriva României. România suferă, astfel, o nouă condamnare, de această dată pentru încălcarea art. 6 § 1 din Convenție,

Reclamantul s-a plâns de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, în cadrul procedurii penale desfășurate împotriva sa. Îi impută Înaltei Curți de Casație și Justiție faptul că l-a condamnat pentru luare de mită și pentru spălare de bani, în lipsa administrării nemijlocite de probe și mai cu seamă de mărturii.

Astfel el a invocat art. 6 § 1 din Convenție, ale cărui dispoziții relevante în speță sunt redactate după cum urmează:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanță [...], care va hotărî [...] asupra temeiniciei oricărei acuzații penale îndreptate împotriva sa”.

Situația de fapt

   În fapt, prin rechizitoriul Direcției Națională Anticorupție - D.N.A., reclamantul, fost șef serviciu în cadrul Direcției Județene a Finanțelor Publice Bihor, a fost trimis în judecată, în fața Tribunalului Brașov, cu acuzațiile de primire de foloase necuvenite, spălare de bani, luare de mită, complicitate la evaziunea fiscală, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și complicitate la bancrută frauduloasă. Anumite probe incriminatoare au fost obținute în urma ascultării conversațiilor telefonice ale reclamantului și ale apropiaților săi și a unei percheziții efectuate la domiciliul persoanei în cauză.

   Apreciind că mai multe probe fuseseră obținute ilegal, în special ascultările telefonice și documentele confiscate de la domiciliul reclamantului, instanța le-a înlăturat din dosar.

   Reclamantul consideră condamnarea sa pentru luare de mită, fără a se proceda la audierea martorilor, ca reprezentând o încălcare a dreptului său la un proces echitabil. De asemenea, consideră că audierea acestora de către Înalta Curte era cu atât mai necesară, cu cât martorii făcuseră cunoscute presiunile pe care parchetul le-ar fi exercitat asupra lor pentru a-i determina să depună mărturie împotriva sa.

   De cealaltă parte, Guvernul a susținut  că nu a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil deoarece hotărârea de condamnare nu era întemeiată doar pe declarațiile martorilor, ci pe alte înscrisuri.

   Curtea statuează că nu își poate exprima punctul de vedere cu privire la ierarhia probelor sau la valoarea lor probatorie. Reamintește că, în principiu, le revine instanțelor naționale sarcina de a aprecia probele administrate de acestea.

   Cu toate acestea, Curtea apreciază că Înalta Curte ar fi trebuit să aibă în vedere necesitatea unei noi audieri a martorilor, cu atât mai mult cu cât s-a pronunțat asupra caracterului credibil al mărturiilor. Într-adevăr, instanța a dat întâietate declarațiilor făcute de martori în fața procurorului, considerându-le mai credibile decât pe cele pe care aceștia le-au dat în fața primei instanțe, deși martorii făcuseră cunoscute presiunile exercitate de parchet asupra lor pentru a-i determina să depună mărturie împotriva reclamantului.

   Nu în ultimul rând, Curtea reamintește, în acest context, că cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui inculpat trebuie, în principiu, să fie în măsură să asculte martorii personal și să evalueze credibilitatea acestora.

Soluția

   Pentru aceste motive, soluția Curții, în unanimitate, a fost:

  1. declară cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenție, referitor la condamnarea reclamantului pentru luare de mită, și inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;
  2. hotărăște că a fost încălcat art. 6 §1 din Convenție;
  3. hotărăște:
    • că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1.500 EUR (una mie cinci sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pentru acest cuantum, cu titlu de prejudiciu moral, care va fi convertită în moneda statului pârât, la rata de schimb aplicabilă la data plății;
    • că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;
  4. respinge restul cererii de acordare a unei reparații echitabile.