CEDO: Cauza Vereș împotriva României


 

În Monitorul Oficial nr. 1121 din 23 noiembrie 2020, a fost publicată Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vereș împotriva României.

Asistăm astfel, la o nouă condamnare a României la CEDO pentru încălcarea articolului art. 3 din Convenție, potrivit căruia: „Nimeni nu poate fi supus torturii și nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

Reamintim că dincolo de obligația generală de a se abține de la săvârșirea torturii și tratamentelor inumane sau degradante,  instanța europeană a evidențiat unele obligații pozitive în sarcina statelor:

 

 

  • investigarea cazurilor în care se invocă comiterea unor fapte de către autoritățile statului,
  • incriminarea torturii și a tratamentelor inumane sau degradante săvârșite de persoane fizice,
  • asigurarea protecției speciale a integrității fizice și psihice a persoanei aflate în detenție (împotriva abuzurilor ce pot fi săvârșite fie de autorități fie de alte persoane),
  • asigurarea tratamentului medical corespunzător în timpul detenție și
  • respectarea demnității ființei umane.

În cauză, reclamantul s-a plâns că a fost supus la rele tratamente de către un agent de poliție și că nu a beneficiat ulterior de o anchetă efectivă privind plângerea depusă împotriva respectivului polițist.

Situația de fapt

      În fapt, s-a reținut că, chelnerițele dintr-un bar local au chemat poliția din Livada, întrucât reclamantul se afla în stare de ebrietate și le-a insultat. Reclamantul afirmă că agentul de poliție l-a bătut timp de o oră, lovindu-l cu pumnii și picioarele în cap și în stomac, și că i-a zdrobit degetele călcând pe ele.

      Pe de altă parte, în procesul-verbal întocmit atunci se preciza că, în momentul în care agentul de poliție l-a pus la pământ pe reclamant și l-a încătușat, acesta „s-a lovit, întâi accidental și apoi intenționat, cu capul de podeaua localului“. Ulterior, reclamantul ar fi continuat să se automutileze, izbindu-se de pereți și de un panou de lemn din interiorul localului, ceea ce i-a provocat plăgi deschise la nivelul capului. Procesul-verbal mai menționa, fără a specifica originea acestora, rănile pe care le prezenta reclamantul la nivelul ambelor mâini. De asemenea, preciza că reclamantul se afla sub tratament medical psihiatric și că avea un comportament violent, motiv pentru care a fost depusă imediat o cerere de internare. Menționa, de asemenea, că reclamantul era cunoscut în sat ca fiind o persoană violentă, care fusese condamnată anterior pentru viol și omor.

      Între timp, la 1 iulie și 3 iulie 2009, reclamantul a depus, la Poliția Municipiului și, respectiv, la Parchetul de pe lângă Judecătorie, o plângere împotriva agentului de poliție, pentru purtare abuzivă. În aceste plângeri reclamantul a descris în detaliu desfășurarea incidentului, loviturile aplicate de agentul de poliție, inclusiv zdrobirea mâinilor sale.

Analiza CEDO

      Rapoartele medicale au confirmat că persoana în cauză prezenta vătămări, în special un traumatism cranio – facial rezultat în urma unei agresiuni, cu leziuni deschise care au necesitat mai multe fire de sutură, și leziuni, inclusiv o fractură, la ambele mâini, la șase degete în total.

      Curtea reiterează că, atunci când o persoană se află în întregime sub controlul poliției, orice vătămare suferită în timpul acestei perioade dă naștere unor puternice prezumții de fapt. Guvernului îi revine așadar, obligația de a furniza o explicație plauzibilă asupra originii acestor vătămări și de a aduce probe care să pună la îndoială acuzațiile victimei, în special dacă acestea sunt susținute de către dovezi medicale.

     Curtea consideră că autoritățile nu au efectuat o anchetă aprofundată și efectivă privind acuzația credibilă a reclamantului, potrivit căreia un agent de poliție l-a supus la rele tratamente.

      În consecință constată încălcarea art. 3 din Convenție sub aspect procedural.

      De asemenea, CEDO reamintește că, atunci când un individ afirmă în mod credibil că a suferit, din partea poliției sau a altor servicii similare ale statului, tratamente contrare art. 3 din Convenție, această dispoziție, coroborată cu obligația generală impusă statului de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Convenție, impune, implicit, efectuarea unei anchete oficiale efective.

      Această anchetă trebuie să poată conduce la identificarea și pedepsirea persoanelor răspunzătoare. Ancheta efectuată trebuie așadar să fie efectivă, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie împiedicată în mod nejustificat prin actele sau omisiunile autorităților statului pârât. Aceasta trebuie să poată conduce la identificarea și pedepsirea persoanelor răspunzătoare.

Hotărârea CEDO

 

       Curtea concluzionează că a fost încălcat art. 3 din Convenție sub aspect material.

      De asemenea, consideră că autoritățile nu au efectuat o anchetă aprofundată și efectivă privind acuzația credibilă a reclamantului, potrivit căreia un agent de poliție l-a supus la rele tratamente.

      Prin urmare, în unanimitate, Curtea:

  1. declară cererea admisibilă;
  2. hotărăște că a fost încălcat art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sub aspect material și procedural;
  3. hotărăște:
  • că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, suma de 12.000 EUR (douăsprezece mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de prejudiciu moral, care va fi convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății;
  • că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

      4. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.

     Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vereș împotriva României poate fi consultată AICI.

 

 

8