CJUE: Orange nu a obținut corect consimțământul clienților


Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat, recent, o hotărâre prin care a stabilit că Orange România SA a colectat și a stocat actele de identitate ale clienților săi fără ca aceștia să-și fi dat consimțământul în mod valabil.

În acest sens, instanța europeană a analizat contractele operatorului în care căsuța referitoare la acest consimțământ al clientului era bifată de operator înainte de semnarea înțelegerii.

În contextul unui litigiu dintre Orange România SA și Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), Tribunalul București a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere pentru  a identifica sensul concret al noțiunii de „consimțământ” al persoanei vizate.

 

 

       În plan național, a fost vorba despre acțiune prin care se solicită anularea unei decizii prin care Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) a aplicat societății Orange România o amendă pentru colectarea și stocarea copiilor actelor de identitate ale clienților săi fără consimțământul valabil al acestora și a obligat‑o să distrugă aceste copii.

       S-a reținut că în conținutul contractelor de prestări servicii de telecomunicații mobile se regăsește, printre altele, o clauză conform căreia clienții au fost informați și și‑au exprimat consimțământul cu privire la stocarea de către Orange România a acestor copii, iar dovada existenței consimțământului acestora se reflectă în bifarea unei căsuțe din cuprinsul înscrisurilor constatatoare ale contractelor.

       Cu toate acestea, Orange nu a putut dovedi faptul că acești clienți ar fi fost informați în legătură cu păstrarea acestor copii ale actelor de identitate, în momentul în care au semnat contractele.

       Prin Cauza C-61/19, CJUE a stabilit că operatorului de date îi revine sarcina să demonstreze că persoana vizată și‑a manifestat prin intermediul unui comportament activ consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal și că aceasta a obținut în prealabil o informare cu privire la toate circumstanțele aferente acestei prelucrări, într‑o formă inteligibilă și ușor accesibilă, precum și utilizând un limbaj clar și simplu, care să îi permită să determine cu ușurință consecințele acestui consimțământ, astfel încât să se garanteze că acesta este dat în deplină cunoștință de cauză.

       De asemenea, s-a reținut că un contract privind furnizarea de servicii de telecomunicații care conține o clauză potrivit căreia persoana vizată a fost informată și și‑a dat consimțământul pentru colectarea, precum și pentru stocarea unei copii a actului său de identitate, în scop de identificare, nu este de natură să demonstreze că această persoană și‑a dat în mod valabil consimțământul, în sensul acestor dispoziții, pentru această colectare și pentru această stocare, în următoarele situații:

  • atunci când căsuța care se referă la această clauză a fost bifată de operatorul de date anterior semnării acestui contract sau
  • atunci când clauzele contractului menționat sunt de natură să inducă persoana vizată în eroare cu privire la posibilitatea de a încheia contractul în discuție în pofida refuzului de a‑și da consimțământul pentru prelucrarea datelor sale sau
  • atunci când libera alegere de a se opune acestei colectări și acestei stocări este afectată în mod nejustificat de acest operator prin cerința ca, pentru a refuza să își dea consimțământul, persoana vizată să completeze un formular suplimentar în care să fie menționat acest refuz.     

        Pentru a vizualiza cererea de decizie preliminară introdusă de Tribunalul București în Cauza C‑61/19 – Orange România SA împotriva Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), asupra căreia CJUE s-a pronunțat în luna noiembrie, vă invităm să accesați modulul de Jurisprudență europeană.

 

 

8 2