Codul muncii (Legea nr. 53/2003) suferă modificări notabile  prin intermediul Legii nr. 151 din 23 iulie 2020, act normativ ce produce efecte începând cu data de 28 iulie 2020.

     În acest sens, legiutorul oferă o mai bună explicație a noțiunii de “discriminare”, fie ea directă sau indirectă. Articolul 5 din Codul muncii detaliază pe larg fiecare din aceste 2 tipuri de discriminare:

• discriminarea directă - orice act sau faptă de deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, întemeiat(ă) pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii; 
• discriminarea indirectă - orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră care are ca efect dezavantajarea unei persoane faţă de o altă persoană în baza unuia dintre criteriile prevăzute la alin. (2), în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim, şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare.

     În sarcina angajatorului revine o nouă interdicție, și anume interzicerea concedierii salariatului “pe criterii de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, opţiune politică, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, apartenenţă la o categorie defavorizată;”.

     Nerespectarea noilor reglementări în materie de hărțuire, va atrage după sine amenzi de la 1.000 lei la 20.000 lei, potrivit lit. r) alin. (1) al art. 260 din Codul muncii.