Consilierii juridici pot presta activitatea de reprezentare, în calitatea lor de funcționari publici (în cazul unei autorități, instituții publice sau persoană juridică de drept public) sau de angajați cu contract individual de muncă (în cazul unei instituții sau a unei persoane juridice de drept public ori de drept privat), independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al Consilierilor Juridici ținut de Colegiile Consilierilor Juridici din România.

Această interpretare a devenit obligatorie prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 502 din 30 mai 2024 a Deciziei nr. 7 din 22 aprilie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare.

Reamintim că, în virtutea rolului său constituțional, Înalta Curte de Casație şi Justiție asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești prin cele două mecanisme instituite de Codul de procedură civilă, respectiv recursul în interesul legii şi procedura pronunțării hotărârilor prealabile.

Recursul în interesul legii a fost admisibil, fiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de prevederile articolelor 514 şi 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la autorul sesizării şi existența unei practici neunitare în ceea ce privește interpretarea şi aplicarea dispozițiilor legale ce formau obiectul judecății.

Așadar, ÎCCJ a fost sesizată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție să se pronunțe cu soluționarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept:

   În interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, prestarea activității specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcționari publici (în cazul unei autorități, instituții publice sau persoane juridice de drept public) sau de angajați cu contract individual de muncă (în cazul unei instituții sau a unei persoane juridice de drept public ori de drept privat), independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ținut de Colegiile Consilierilor Juridici din România sau, dimpotrivă, aceasta reprezintă o condiție sine qua non pentru desfășurarea activității specifice de reprezentare juridică?

   Într-o primă orientare jurisprudențială, s-a considerat că dispozițiile legale invocate mai sus nu impun consilierilor juridici, drept condiție pentru prestarea activității specifice, ca aceștia să fie înscriși pe Tabloul profesional al Consilierilor Juridici ținut de Colegiile Consilierilor Juridici din România, întrucât prevederile respective din Legea nr. 514/2003 conferă consilierilor juridici opțiunea de a face parte dintr-o asociație profesională, și nicidecum nu instituie o obligație în acest sens.

   Opinia contrară a instanțelor, în cea de-a doua orientare jurisprudențială, a fost în sensul că exercitarea profesiei de consilier juridic nu se poate realiza doar în virtutea numirii în această funcție sau în baza unui contract individual de muncă, ci este necesară, în prealabil, dobândirea calității de consilier juridic, în condițiile Legii nr. 514/2003, cu modificările și completările ulterioare, și a Statutului profesiei de consilier juridic, adoptat de Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România (denumită actualmente Ordinul Consilierilor Juridici din România).

   Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut că atât potrivit normelor constituționale, cât şi jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, alegerea unei profesii, a unei anumite ocupații sau a unui loc de muncă pot fi supuse unor restricții de ordin legal (precum calificarea, vârsta minimă de încadrare în muncă, obținerea unei autorizații, apartenența la un corp profesional etc.), însă restricțiile trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie justificate în mod rezonabil şi obiectiv („necesare într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri“).

   Mai mult, în reglementarea actuală, organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic nu sunt supuse rigorilor Statutului profesiei de consilier juridic, asocierea consilierilor juridici exprimând dreptul la libera asociere.

   Astfel, instanțele nu vor mai putea admite excepţia lipsei calității de reprezentant a celor care nu au făcut dovada apartenenței la un colegiu al consilierilor juridici, respectiv dovada înscrierii pe tabloul profesional, cu toate consecințele acestei soluții, precum anularea cererilor de chemare in judecată, anularea unei căi de atac, imposibilitatea de a reprezenta părțile și de a formula concluzii in dosare, etc.

Decizia ÎCCJ se poate consulta AICI!