În România, Legea asupra cecului a fost adoptată în anul 1934, fiind inspirată de Convenția de la Geneva din 1930. De la data adoptării sale și până în prezent, tehnologia aplicabilă în domeniul bancar și în domeniul plăților fără numerar a cunoscut progrese deosebite.

Cecul este folosit în continuare, cel mai important rol al său fiind cel de instrument de garantare, prezentând bineînțeles și avantajul amânării la plată.

După cum reiese din expunerea de motive, instituțiile de credit trec printr-o puternică transformare care vizează creșterea eficienței, îmbunătățirea vitezei și acuratețea proceselor operaționale, reducerea costurilor, precum și extinderea digitalizării spre servicii mai complexe, ceea ce face necesară și adaptarea în mod corespunzător a legislației în materia acestui instrument de plată.

Astfel, în Monitorul Oficial, Partea I nr. 599 din 20 iunie 2022 a fost publicată Legea nr. 182 din 17 iunie 2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 59/1934 asupra cecului.

Noul act normativ vizează:

• adaptarea dispozițiilor legale în vigoare astfel încât să permită, pe lângă situația actuală a remiterii la încasare a instrumentului de către posesor către banca sa în original, pe suport hârtie, şi remiterea spre încasare a imaginii instrumentelor de debit, transmisă prin intermediul unui canal electronic securizat, cu asigurarea unui nivel ridicat de securitate, în concordanță cu cele mai bune practici în domeniu – digitalizare parțială (extinderea unui segment din cadrul procedeului de trunchiere pana la nivelul posesorilor de instrumente);
• introducerea, respectiv reformularea unor elemente obligatorii prevăzute pe cec, anume denumirea de cec exprimată în limba română, ordinul necondiționat de a plăti, denumirea instituției de credit, locul plății, data şi locul emiterii, semnătura emitentului şi definirea acesteia, numele/denumirea trăgătorului, codul trăgătorului, codul posesorului.
• semnătura trăgătorului a fost definită ca reprezentând semnătura olografa a persoanei fizice având calitatea de trăgător sau, după caz, împuternicitul acesteia, respectiv semnătura olografa reprezentanților legali ori a împuterniciților, persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanților legali sau a împuterniciților altor categorii de entități care utilizează astfel de instrumente;
• clarificarea rolului fiecăruia dintre participanți la procesul de plată a cecului în conformitate cu practicile actuale în materie de plăți şi pe fondul dezvoltării comunicațiilor electronice în relațiile de plată;
• introducerea posibilității de retragere de la decontare a unui instrument de debit la solicitarea scrisă a beneficiarului;
• actualizarea terminologiei juridice, simplificarea şi completarea articolelor în scopul clarificării înțelesului acestora;
• eliminarea cecului circular, a cecului barat, a cecului plătibil în cont, a cecului netransmisibil şi a cecului de călătorie, pentru asigurarea adaptării legii la practica bancară curentă, acest tipuri de instrumente nemaifiind utilizate.

Pentru mai multe detalii, accesați forma consolidată a Legii nr. 59 din 1 mai 1934!