STANDARDUL EUROPEAN DE FACTURARE ELECTRONICĂ, introdus (cu întârziere) și în România


View access
Public
Alias
standardul-european-de-facturare-electronica-introdus-cu-intarziere-si-in-romania
Captcha
captcha
Category (main)
Created by alias
Disable comments
disable_comments
Displaying parameters
display_params
ID
162
Version information
item_screen
JImages
jimages
JUrls
jurls
Language
All
Language associations
lang_assocs
Layout parameters
layout_params
Layout selection
layout_selection
META data
{"robots":null,"xreference":"","author":"","rights":""}
Notify owner
notify_owner
Notify subscibers
notify_subscribers
Permissions
perms
Publish down (date)
0000-00-00 00:00:00
Publish up (date)
2020-09-14 09:05:07
SEO configuration
seoconf
Timezone info
timezone_info
Versions
versions
Publish changes
vstate

Pentru a ieși în întâmpinarea firmelor ce au contracte în derulare cu statul , legiutorul a emis și publicat în Monitorul Oficial nr. 825 din 9 septembrie 2020, Legea nr. 199 din 8 septembrie 2020 privind facturarea electronică în domeniul achiziţiilor publice. Aceast act normativ își va produce efectele începând cu data de 9 octombrie 2020.

Măsurile aduse de Legea nr. 199/2020 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice sunt menite să ușureze atât comerțul transfrontalier, cât și munca și costurile firmelor ce au contracte cu statul.

Potrivit Directivei 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice, în statele membre există și sunt utilizate în prezent diferite standarde globale, naționale, regionale și proprietare privind facturile electronice. Niciunul dintre aceste standarde nu s-a impus, iar majoritatea nu sunt interoperabile.

Potrivit Directivei 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice, în statele membre există și sunt utilizate în prezent diferite standarde globale, naționale, regionale și proprietare privind facturile electronice. Niciunul dintre aceste standarde nu s-a impus, iar majoritatea nu sunt interoperabile.

În absența unui standard comun, statele membre decid, în cazul în care promovează utilizarea facturilor electronice în domeniul achizițiilor publice sau impun obligativitatea acestora, să elaboreze propriile soluții tehnice bazate pe standarde naționale separate. Prin urmare, numărul de standarde diferite care coexistă în statele membre este în creștere și probabil va continua să crească în viitor.
Multitudinea de standarde care nu sunt interoperabile are drept rezultat o complexitate excesivă, insecuritate juridică și cheltuieli de funcționare suplimentare pentru operatorii economici care utilizează facturi electronice în cadrul statelor membre. Operatorii economici care doresc să desfășoare activități de achiziții publice transfrontaliere au adesea obligația de a respecta câte un nou standard de facturare electronică de fiecare dată când accesează o piață nouă. Deoarece aceasta descurajează operatorii economici să efectueze activități de achiziții publice transfrontaliere, cerințele juridice și tehnice diferite privind facturile electronice constituie bariere în calea accesului la piață în domeniul achizițiilor publice transfrontaliere și obstacole în calea comerțului. Acestea împiedică exercitarea libertăților fundamentale, având, prin urmare, un efect direct asupra funcționării pieței interne.

Legea nr. 199 din 8 septembrie 2020 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice aduce în prim plan elementele principale ale unei astfel de facturi electronice (art. 6), după cum urmează:

  1. identificatorii de proces şi de factură;
  2. data facturii;
  3. informaţii privind identificarea persoanei impozabile care a livrat produsele, a prestat serviciile sau a executat lucrările;
  4. informaţii privind cumpărătorul;
  5. informaţii privind beneficiarul plăţii;
  6. informaţii privind reprezentantul fiscal al vânzătorului;
  7. identificarea tipului de produse furnizate, servicii prestate sau lucrări executate;
  8. referirea la contractul de achiziţii publice/sectoriale, de concesiune de lucrări şi servicii, precum şi, după caz, la contractul de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii;
  9. detalii privind livrarea produselor/prestarea serviciilor/ executarea lucrărilor;
  10. instrucţiuni de plată;
  11. informaţii privind creditări sau debitări;
  12. informaţii privind poziţiile de pe factură;
  13. totalurile facturii;
  14. defalcarea TVA.

Merită subliniat faptul că în Codul fiscal avem prevăzut întregul set de reguli generale în materia emiterii facturilor electronice. Cele ce au în vizor standardul European se vor aplica doar în cazul achizițiilor și lucrărilor publice publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.