Ordinul nr. 21 din 3 februarie 2025 privind răspunderea materială a poliţiştilor pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 161 din 24 februarie 2025. Actul normativ reglementează modalitatea de aplicare a prevederilor referitoare la răspunderea materială a poliţiştilor, prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea. Astfel, răspunderea materială a poliţiştilor se stabileşte indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu raporturi de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne, denumit în continuare M.A.I.

     În aplicarea art. 63 alin. (1) din Lege, poliţistul este obligat să apere patrimoniul unităţii şi al M.A.I.

      Şeful unităţii stabileşte pagubele pe baza cercetării administrative efectuate de către o comisie de cercetare administrativă anume desemnată şi este responsabil pentru recuperarea lor. Poliţistul care recunoaşte paguba stabilită o poate acoperi de bunăvoie prin acord de plată. În situaţia în care poliţistul nu recunoaşte paguba sau, deşi o recunoaşte, nu o acoperă, şeful unităţii sesizează instanţa de contencios administrativ competentă pentru stabilirea răspunderii materiale a acestuia.

     Poliţistul este exonerat de răspundere materială în situaţiile prevăzute la art. 63^3 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Acesta prevede că poliţistul nu răspunde material pentru pagubele:

1. cauzate prin acţiunile ori inacţiunile sale desfăşurate în limitele legii;
2. generate de riscul normal al serviciului;
3. produse pe timpul intervenţiei la evenimente urgente, dacă a respectat dispoziţiile legale incidente, inclusiv procedura de intervenţie;
4. produse din cauze de forţă majoră şi caz fortuit;
5. produse ca urmare a executării dispoziţiei superiorului ierarhic, caz în care este analizată angajarea răspunderii materiale a acestuia;
6. produse în situaţii de legitimă apărare;
7. produse în stare de necesitate;
8. constatate după împlinirea unui termen de 3 ani de la data producerii lor.

     Potrivit art. 15 din ordin, în cazul în care paguba a fost cauzată prin acţiunile ori inacţiunile poliţistului, desfăşurate în limitele legii, în sensul art. 63^3 alin. (1) lit. a) din Lege, pentru a nu fi angajată răspunderea materială, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

1. existenţa unei legături de cauzalitate între paguba constatată şi îndeplinirea sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor ce revin din statut, legi, regulamente, ordine sau, după caz, din fişa postului poliţistului vizat;
2. paguba nu a fost produsă cu rea-credinţă, din neglijenţă sau prin executarea în mod necorespunzător a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor sau obligaţiilor poliţistului.

     Sunt considerate activităţi de pregătire în vederea îndeplinirii misiunilor specifice prevăzute anter, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

1. pregătirea specifică locului de muncă;
2. executarea de trageri cu armamentul din dotare;
3. pregătirea de specialitate;
4. pregătirea fizică;
5. aplicaţiile tactice şi operative;
6. exerciţiile şi aplicaţiile de specialitate din tabere, laboratoare şi din teren;
7. lucrul cu tehnica şi alte mijloace din dotare;
8. antrenamentele în folosirea mijloacelor din dotare;
9. activităţile demonstrativ-metodice;
10. antrenamentele în lucrul specific managementului operaţional;
11. convocările tematice;
12. pregătirea specifică conducerii autovehiculelor în regim prioritar sau defensiv.

     Sunt considerate evenimente urgente, în sensul art. 63^3 alin. (1) lit. c) din Lege, fără a se limita la prezenta enumerare:

1. evenimentele care implică măsuri imediate, executate efectiv şi direct, pentru apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, proprietăţii publice şi private, a celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale statului, semnalate prin Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă;
2. executarea, cu forţe proprii sau în cooperare cu alte structuri, a operaţiunilor şi activităţilor de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, cercetare, evacuare, adăpostire, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi a altor măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă;
3. participarea la prevenirea, neutralizarea şi lichidarea actelor elementelor teroriste şi de diversiune.

     Prin forţă majoră, caz fortuit, legitimă apărare şi stare de necesitate, prevăzute la art. 63^3 alin. (1) lit. d), f) şi g) din Lege, se înţeleg evenimentele şi circumstanţele prevăzute la art. 1.351 alin. (2) şi (3), art. 1.360 şi 1.361 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

     Pentru ca poliţistul să poată fi exonerat de răspundere atunci când execută dispoziţiile date de superiorii ierarhici şi pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială, în condiţiile art. 63^3 alin. (1) lit. e) din Lege, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. dispoziţia a fost dată de superiorul ierarhic competent, cu respectarea actelor normative, existând dovezi în acest sens;
2. paguba să fie consecinţa directă a executării dispoziţiei date;
3. poliţistul care duce la îndeplinire dispoziţia primită să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parţiale, a urmărilor sale păgubitoare.

     Se încadrează în cerinţele prevăzute la lit. a), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

1. dispoziţia scrisă, înregistrat(ă)/neînregistrat(ă) sau gestionată în format electronic, folosind sisteme informatice de management electronic al documentelor, dar întotdeauna purtând semnătura olografă/semnătura electronică a şefului competent;
2. posibilitatea susţinerii probei cu martori existenţi la faţa locului atunci când poliţistul a primit dispoziţia verbală de la superiorul ierarhic competent;
3. posibilitatea utilizării de înregistrări audio-video, realizate în urma derulării unei activităţi/şedinţe în sistem videoconferinţă, stocate la nivelul fiecărui/fiecărei inspectorat general/direcţii generale sau gestionate prin propriile structuri IT&C/logistică.

     În aplicarea art. 63^3 alin. (3) din Lege, poliţistul care duce la îndeplinire dispoziţii vădit ilegale, cu consecinţe păgubitoare, răspunde material, în comun cu superiorii ierarhici care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea:

1. nu a informat şeful care a dat dispoziţia, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acesteia;
2. nu a luat, din neglijenţă sau din rea-credinţă, măsuri de a evita sau diminua producerea pagubelor. Informarea se face în scris şi se depune, pe orice cale, la secretariatul unităţii în maximum 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, în cuprinsul raportului menţionându-se, în mod obligatoriu, faptul că s-a raportat verbal persoanei care a dat dispoziţia despre urmările păgubitoare ale executării acesteia.

     Constatarea împlinirii termenului de 3 ani de la data producerii pagubei, prevăzut la art. 63^3 alin. (1) lit. h) din Lege, se realizează de către comisia de cercetare administrativă, cu avizul structurii de asistenţă juridică din cadrul unităţii la nivelul căreia aceasta a fost desemnată.

Totalitatea dispozițiilor cuprinse în textul integral al Ordinului nr. 21/2025 privind răspunderea materială a poliţiştilor pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, disponibile AICI