Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa, potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Nerespectarea acestor prevederi prin prisma lipsei unei proceduri contradictorii și a încălcării principiului egalității armelor a adus o nouă condamnare României la CEDO.

Astfel, în Monitorul Oficial nr. 772 din 3 august 2022 a fost publicată Hotărârea din 11 ianuarie 2022 în Cauza Corneschi împotriva României.

Cauza are ca obiect un capăt de cerere introdus, potrivit căruia o acțiune în contencios administrativ a fost soluționată pe baza unor informații clasificate, la care reclamantul nu a avut acces, astfel încălcându-se dreptul la procedură contradictorie și la egalitatea armelor.

Reclamantul s-a plâns de caracterul inechitabil al procesului pe care l-a declanșat pentru anularea deciziilor de retragere a autorizației de acces la informații clasificate și de trecere în rezervă.

În special, acesta a susținut că instanțele de contencios administrativ i-au refuzat accesul la probe clasificate la nivel confidențial de către pârât, fapt ce a fost decisiv în cazul său. A considerat că acest lucru i-a încălcat drepturile la un proces contradictoriu, la egalitatea armelor și la o decizie motivată.

    Curtea Europeană  a Drepturilor Omului a ținut seama de procedură în ansamblu, pentru a stabili dacă limitările principiilor contradictorialității și egalității armelor au fost compensate suficient prin alte garanții procedurale.

    În acest sens, CEDO a considerat că prezența avocatului reclamantului (deținător sau nu de certificat ORNISS) în fața instanțelor naționale, fără nicio posibilitate de a confirma acuzațiile aduse clientului său, nu era de natură să asigure apărarea efectivă a reclamantului astfel încât să se poată compensa în mod semnificativ limitările care îl afectează în exercitarea drepturilor sale procedurale.

    În speță, Curtea observă că, în conformitate cu cerințele legislației naționale privind acțiunile în justiție în anularea unei decizii de revocare a autorizației de acces la informații clasificate și, în consecință, a deciziei de trecere în rezervă, acțiunea inițiată de reclamant a fost restricționată în două moduri în ceea ce privește normele de drept comun care garantează un proces echitabil:

• în primul rând, documentele și informațiile clasificate nu erau disponibile nici acestuia, nici avocatului său;
• în al doilea rând, cât timp aceste decizii se întemeiau pe documentele respective, motivele concrete care le justificau nu i-au fost dezvăluite niciodată.

    Consecința a fost o limitare clară și severă a dreptului reclamantului de a fi informat cu privire la elementele de fapt și conținutul documentelor care au stat la baza atât a deciziei SRI de retragere a autorizației de acces la informații clasificate, cât și a deciziei SRI de trecere în rezervă.

    Curtea constată că limitările aplicate dreptului reclamantului la procedură contradictorie și la egalitatea armelor nu au fost compensate în cadrul procedurilor interne astfel încât să se păstreze esența însăși a dreptului său la un proces echitabil.

    Prin urmare, CEDO, a reținut că a fost încălcat art. 6 din Convenție iar statul român trebuie să plătească reclamantului 8.700 euro dintre care:

• 6 000 EUR (șase mii de euro) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
• 2 700 EUR (două mii șapte sute de euro) pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit.

Pentru mai multe detalii, consultați Hotărârea din Cauza Corneschi împotriva României!

Cauza Cegolea împotriva României

    Într-o altă cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că a fost încălcat art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

    Hotărârea din 24 martie 2020 prin care s-a pronunțat CEDO în cauza Cegolea împotriva României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 777 din 4 august 2022.

    Reclamanta s-a plâns de o încălcare a dreptului său de a candida la alegerile parlamentare fără niciun fel de discriminare, în numele unei fundații ce reprezintă minoritatea italiană.

    Potrivit art. 14 din Convenție, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de […] Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

    CEDO a constatat că, în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, acordarea statutului de utilitate publică ține de puterea discreționară a executivului. Aceasta apreciază că, în contextul electoral al prezentei cauze, în care, pentru a-și depune candidatura, reclamanta trebuia să demonstreze că fundația dobândise statutul în cauză, o astfel de putere discreționară lăsată executivului este discutabilă.

    În plus, procedura prin care reclamanta ar fi putut contesta refuzul executivului de a recunoaște statutul de utilitate publică al fundației nu le conferea instanțelor interne o competență reală de control și, prin urmare, nu era însoțită de garanții suficiente pentru a permite evitarea arbitrarului.

    În special lipsa unui control judiciar (care să ofere o garanție suficientă) împotriva arbitrarului și ținând seama totodată de marja largă de apreciere de care dispune statul în materie, Curtea a concluzionat că diferența de tratament la care a fost supusă reclamanta în raport cu organizațiile minorităților naționale deja reprezentate în Parlament nu era suficient de justificată în raport cu scopul legitim urmărit.

    De această data însă, CEDO a respins solicitarea de acordare de daune morale, hotărând că respectiva constatare a unei încălcări constituie în sine o reparație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.

Hotărârea poate fi accesată AICI.