Omisiunea audierii martorului în cursul judecății a adus o nouă condamnare a României la CEDO.

Hotărârea din 8 decembrie 2020, pronunțată în Cauza Lungu împotriva României, a fost publicată vineri în Monitorul Oficial nr. 680 din 9 iulie 2021.

Cauza are la bază cererea îndreptată împotriva României, prin raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, reclamantul supune atenției caracterul echitabil al procesului penal îndreptat împotriva sa, trimis în judecată pentru trafic de influență. De asemenea, ridică o problemă cu privire la obligațiile autorităților naționale ce decurg din art. 34 din Convenție.

Potrivit art. 6, astfel cum a fost el invocat, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil  și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Mai mult, orice acuzat are, în special, dreptul: [...] d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării [...].

Situația de fapt

    Reclamantul era, la momentul faptelor, agent de poliție în cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București. La 29 februarie 2008, numitul N.R. a sesizat autoritățile cu un denunț penal împotriva reclamantului și a unui alt agent de poliție, susținând că aceștia i-au dat de înțeles că, în schimbul unei mite, îl pot „ajuta“ în „rezolvarea favorabilă“ a unui dosar penal aflat în lucru.

    Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus începerea urmăririi penale și, la solicitarea sa, a obținut autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor reclamantului, ale colegului său O.F, respectiv ale denunțătorului N.R.. Obiectul acestor autorizații îl constituiau convorbirile telefonice dintre persoanele în cauză, precum și înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental între aceștia sau cu terți.

    În cursul urmăririi penale efectuate de parchet, N.R. a fost audiat de mai multe ori. Potrivit reclamantului, declarațiile depuse la dosarul de urmărire penală conțin discrepanțe în ceea ce privește scrisul de mână al acestui martor.

    În cursul judecății, instanța i-a ascultat pe inculpați și a dispus audierea nemijlocită a lui N.R. ca martor. În acest scop, lui N.R. i s-a trimis citație pentru prima dată la adresa din dosarul de urmărire penală, dar acesta nu s-a prezentat.

    De asemenea, în cursul judecății, tribunalul a emis față de acesta un mandat de aducere cu aceeași adresă, cu dispoziția să se prezinte, în caz contrar riscând o amendă în cuantum de 5.000 de lei. Din dosar reiese că mandatul de aducere a fost pus în executare și că, în cadrul acestei executări, proprietarul imobilului situat la adresa indicată a declarat că nu făcuse decât să îi permită lui N.R. stabilirea ca loc de domiciliu, dar că acesta nu locuise niciodată la acea adresă și nici nu a mai dat de știre.

    La un alt termen de judecată, tribunalul a solicitat Biroului de evidență a persoanelor să comunice actualul domiciliu al lui N.R.

    În cele din urmă, instanța a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite a lui N.R., demersurile efectuate în cursul anului pentru localizarea acestui martor neavând succes, și a făcut aplicarea normelor procedurale, care prevăd citirea, în ședință publică, a depoziției date de martor în cursul urmăririi penale efectuate de parchet.

    Tribunalul l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare.

    Situația de fapt a fost reținută de instanță din coroborarea declarațiilor martorului denunțător cu procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, de înseriere a bancnotelor folosite la realizarea flagrantului și de predarea către martorul denunțător N.R. și de transcriere/redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice și audio/video realizate în mediu ambiental, precum și în parte cu declarațiile inculpaților date pe parcursul procesului penal.

    Martorul N.R. nu a putut fi audiat nici în faza judecății în apel.

Judecata în fața CEDO

    Curtea Europeană a Drepturilor Omului reiterează că absența unor motive întemeiate care să justifice neînfățișarea unui martor nu poate, în sine, să ducă la un proces inechitabil.

    Cu toate acestea, Curtea reamintește că examinarea compatibilității cu art. 6 § 1 și § 3 lit. d) din Convenție a unui proces în care declarațiile unui martor care nu s-a înfățișat și nu a fost audiat în cursul procesului sunt folosite ca probe se face în trei etape. Astfel, Curtea trebuie să cerceteze:

• dacă a existat un motiv întemeiat care să justifice neînfățișarea martorului și, în consecință, admiterea ca probă a declarației scrise a acestuia;
• dacă declarația scrisă a martorului absent a constituit fundamentul unic sau determinant pentru condamnare; și
• dacă au existat elemente compensatorii, inclusiv garanții procedurale solide, suficiente pentru a contrabalansa dificultățile cauzate apărării ca urmare a admiterii unei astfel de probe și pentru a asigura echitatea procesului în ansamblu.

    Concluzionând, Curtea observă că nu s-a demonstrat în mod valabil că absența martorului N.R. a fost justificată de un motiv întemeiat. De asemenea, a reținut că declarațiile scrise ale lui N.R. au avut o anumită importanță în condamnarea reclamantului și că elementele compensatorii de care a beneficiat acesta din urmă nu au fost suficiente și capabile să contrabalanseze dificultățile întâmpinate de apărare.

    Așadar, prin Hotărârea din 8 decembrie 2020, CEDO:

1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăște că au fost încălcate art. 6 § 1 și § 3 lit. d) din Convenție ca urmare a faptului că martorul N.R. nu a fost audiat în cursul dezbaterilor;
3. hotărăște că nu este necesară examinarea capătului de cerere formulat în baza art. 6 din Convenție sub aspectul folosirii înregistrărilor convorbirilor reclamantului;
4. hotărăște că statul pârât nu a încălcat obligațiile care îi revin în raport cu art. 34 din Convenție;
5. hotărăște:
   • că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:
     • 6.000 EUR (șase mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
     • 1.550 EUR (o mie cinci sute cincizeci de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de reclamant, pentru cheltuielile de judecată, sumă care se va plăti direct avocatei sale;
   • că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;
6. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.