Prin acordarea indemnizației de hrană, nivelul veniturilor salariale nu poate depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar -  a decis Înalta Curte de Casație și Justiție prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În Monitorul Oficial nr. 244 din 20 martie 2025, a fost publicată Decizia nr. 38 din 17 februarie 2025 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) și ale art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor legale incidente, pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.

Totodată, se prevede că, nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute mai sus, fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București.

În litigiul de fond, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Tulcea, reclamanții au solicitat plata indemnizației de hrană începând cu luna ianuarie 2019 până în prezent și în continuare, de la data formulării acțiunii. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici și personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei A. și că își desfășoară activitatea în baza raportului de serviciu și a contractului individual de muncă.

   Față de răspunsul negativ al angajatorului, din 16 martie 2023, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata indemnizației de hrană, începând cu luna ianuarie 2019 până în prezent și în continuare, de la data formulării cererii de chemare în judecată. S-a învederat instanței că, potrivit legii, acordarea indemnizației de hrană este obligatorie și nu este lăsată la latitudinea angajatorului opțiunea acordării sau neacordării acestei componente salariale.

   Pârâtul a susținut că, deși solicitarea reclamanților este corectă, motivat de faptul că indemnizația de hrană este un drept de care ar trebui să beneficieze toți salariații din sectorul bugetar, fără nicio discriminare, nu s-a acordat indemnizația de hrană astfel cum a fost solicitată de reclamanți, din luna ianuarie 2019 și până în prezent, pentru că indemnizația de hrană este considerată venit salarial.

   Instanța de trimitere a apreciat că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică și indemnizației de hrană, întrucât au în vedere nivelul veniturilor salariale, iar potrivit definiției date de art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare, indemnizațiile lunare și, după caz, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele și premiile, precum și alte drepturi în bani și/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

   Într-o opinie majoritară s-a apreciat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, nivelul veniturilor salariale, incluzând indemnizația de hrană, nu trebuie să depășească nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar. Cu alte cuvine, chiar și prin acordarea indemnizației de hrană trebuie respectată limita instituită de acest text de lege.

   Într-o opinie minoritară, regăsită în practica judiciară, acțiunile cu acest obiect au fost admise, considerându-se că, limita dată de indemnizația viceprimarului nu privește toate drepturile de natură salarială cumulate, primite de către angajați pe parcursul unui an, ci salariul de bază stabilit potrivit art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, această interpretare fiind în acord și cu caracterul imperativ al acordării indemnizației de hrană.

   Potrivit Înaltei Curți de Casație și Justiție se observă că limita stabilită de alin. (4) al art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu vizează salariul de bază, ci nivelul veniturilor salariale.

   Salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate. Pe de altă parte, veniturile salariale au o sferă mai largă, cuprinzând, atât salariul de bază, cât și alte drepturi salariale, printre care indemnizația de hrană.

   Așadar, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) și ale art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, prin acordarea indemnizației de hrană nivelul veniturilor salariale nu poate depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar. De la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale a devenit obligatorie.