CJUE: Despăgubire „echitabilă și corespunzătoare”, nu pur simbolică


Într-o hotărâre pronunțată recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că, atunci când vine vorba de o infracțiune intenționată săvârșită prin violență, nu se pune problema ca despăgubirile să acopere integral prejudiciile, dar nici nu trebuie să aibă valori derizorii. Cu alte cuvinte, statele membre trebuie să acorde o despăgubire oricărei victime a unei infracțiuni intenționate săvârșite prin violență, inclusiv celor care au reședința pe propriul teritoriu. Cu toate acestea, despăgubirea nu trebuie să acopere repararea integrală a prejudiciilor, însă cuantumul acesteia nu poate fi pur simbolic.

Potrivit Directivei 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității „toate statele membre asigură că dispozițiile de drept intern prevăd existența unui sistem de despăgubire a victimelor infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență pe teritoriile lor respective care să garanteze o despăgubire echitabilă și corespunzătoare a victimelor”.

      Hotărârea  pronunțată în cauza C-129/19 - Presidenza del Consiglio dei Ministri/BV are la bază următoarea situație de fapt: în luna octombrie a anului 2005, BV, o cetățeană italiană cu reședința în Italia, a fost victima unor violențe sexuale săvârșite pe teritoriul acestui stat membru. Întrucât autorii acestor violențe s-au sustras executării, victima nu a primit nici măcar o parte din suma de 50 000 de euro pe care ar fi trebuit să o primească cu titlu de daune interese.

      Ulterior, în luna februarie a anului 2009, reclamanta BV a chemat în judecată Presidenza del Consiglio dei Ministri (Cabinetul prim ministrului, Italia) pentru repararea prejudiciului pe care pretindea că l-a suferit ca urmare a netranspunerii în timp util, de către Italia, a Directivei 2004/80. În cursul acestei proceduri, Presidenza del Consiglio dei Ministri a fost obligat, în primă instanță, la plata către BV a sumei de 90 000 de euro, cuantumul fiind redus la 50 000 de euro în apel.

      Sesizată cu recursul declarat de Presidenza del Consiglio dei Ministri, instanța de trimitere ridică, pe de o parte, problema posibilei aplicări a regimului răspunderii extracontractuale a unui stat membru, ca urmare a transpunerii tardive a Directivei 2004/80, în privința unor victime ale unor infracțiuni intenționate săvârșite prin violență care nu se aflau într-o situație transfrontalieră.

      Pe de altă parte, instanța italiană pune în discuție caracterul „echitabil și corespunzător”, în sensul Directivei 2004/80, al sumei forfetare de 4 800 de euro prevăzute de reglementarea italiană pentru despăgubirea victimelor unei violențe sexuale.

      CJUE stabilește că Directiva 2004/80 impune fiecărui stat membru obligația de a se dota cu un sistem de despăgubire care să privească toate victimele infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență pe teritoriul său, iar nu numai victimele care se află într-o situație transfrontalieră.

      De asemenea, Curtea a constatat că directiva menționată recunoaște statelor membre o marjă de apreciere în acest scop. Această despăgubire nu trebuie să asigure neapărat o reparare integrală a prejudiciului material și moral suferit de victimele infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență. Totuși, ea nu poate însă să aibă un caracter pur simbolic sau vădit insuficient în raport cu gravitatea consecințelor ci trebuie  să compenseze, într-o măsură adecvată, suferințele la care  victimele au fost expuse.

      Comunicatul de presă privind hotărârea pronunțată de CJUE, poate fi consultat, integral, AICI.

8 2