ÎCCJ: Furt calificat - Scoaterea/ruperea sistemului de siguranţă plasat pe bun


 

Fapta de furt săvârşită prin scoaterea/ruperea sistemului de siguranţă plasat pe bun întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de furt calificat prevăzute și sancționate de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

În Monitorul Oficial nr. 691 din 3 august 2020, s-a publicat Decizia nr. 6 din 17 februarie 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Problema de drept soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti și care a stat la baza sesizării ICCJ  se referă la încadrarea juridică ce trebuie dată faptelor prin care se sustrăgeau din magazine și supermarketuri bunuri ce aveau integrate ori atașate un sistem de alarmă.

      Astfel, într-o primă orientare s-a apreciat că fapta de sustragere a unui bun dintr-un magazin prevăzut cu sistem de alarmă, precedată de scoaterea/ruperea sistemului de siguranţă aplicat pe obiectul sustras, pentru a împiedica declanşarea sistemului de alarmă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt simplu, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal.

      În cea de-a doua opinie s-a apreciat că  în ipoteza dată, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal: „e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere (...)”.

      Într-o altă opinie, minoritară, s-a concluzionat că, în ipoteza în care fapta se săvârşeşte prin acţionarea asupra sistemului de siguranţă al unui bun, infracţiunea ce va fi reţinută este cea prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal (furt simplu), iar dacă scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere s-a făcut prin distrugerea acestuia, se va reţine infracţiunea de furt calificat săvârşit prin efracţie, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. d) teza I din Codul penal.

      ICCJ a reținut că în principiu, sistemele antifurt ale magazinelor (care sunt sisteme de alarmă) sunt alcătuite din porţi antifurt (sisteme de detectare), dezactivatoare (echipamente utilizate la casa de marcat) şi etichete antifurt flexibile sau rigide (tag-uri).

      Aşadar, scoaterea din funcţiune a unui astfel de sistem necesită o anumită specializare a infractorilor şi, prin urmare, denotă un pericol social sporit, în condiţiile în care îndepărtarea dispozitivelor antifurt de pe bunuri împiedică declanşarea alarmei sonore şi optice, respectiv a sistemului de alarmă antiefracţie şi are drept consecinţă scoaterea din funcţiune a acestuia, autorul infracţiunii de furt putând părăsi magazinul fără a se declanşa sistemul de alarmă.

 

5

 

      Prin urmare, o asemenea faptă este substanţial diferită de o infracţiune de furt în formă simplă, întrucât în acest caz presupune înlăturarea unui mijloc de protecţie/securitate/ siguranţă, instalat suplimentar de persoana vătămată chiar în scopul împiedicării furtului.

      Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis așadar, că fapta de furt săvârşită prin scoaterea/ruperea sistemului de siguranţă plasat pe bun întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

      Dezlegarea data acestei probleme de drept a devenit obligatorie, începând cu data de 3 august 2020, data la care Decizia nr. 6 din 17 februarie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.