Modificări la Codul de procedură civilă
Codul de procedură civilă a suferit modificări care se aplică începând cu data de 11 iulie 2022, dată la care intră în vigoare un act normativ aprobat săptămâna trecută de către Parlament.
Este vorba despre Legea nr. 199 din 7 iulie 2022 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 682 din 8 iulie 2022.
Modificările au în vedere contestația privind tergiversarea procesului. Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
Principala modificare se referă la faptul că soluționarea contestației privind tergiversarea procesului civil se face de către instanța ierarhic superioară. Schimbarea era necesară ca urmare a Deciziei de neconstituționalitate nr. 604 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 976 din 22 octombrie 2020.
Curtea a reținut că scopul instituirii procedurii a fost acela de a se remedia rapid și eficient situațiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanței, dar cu privire la care aceasta nu a luat măsurile legale necesare dinamizării procesului, fie din motive imputabile instanței care nu a efectuat lucrările cauzei în termenul stabilit de lege sau a avut o conduită procesuală ce denotă lentoare.
Principala problemă ridicată în cauză viza imparțialitatea obiectivă a completului de judecată care soluționează contestația privind tergiversarea procesului, având în vedere că aceasta era soluționată de același complet care judeca cererea principală.
Curtea Constituțională a României a spus că prevederea din Codul de procedură civilă ce permitea soluționarea unei contestații privind tergiversarea procesului de către aceeași instanță care este criticată pentru întârziere era neconstituțională și că normal ar fi ca judecarea contestației să se facă de către instanța ierarhic superioară celei criticate.
De asemenea, CCR a reținut că faptul că hotărârea de respingere astfel pronunțată putea fi atacată cu plângere la instanța ierarhic superioară nu echivala cu înlăturarea sau acoperirea lipsei de imparțialitate obiectivă a primei instanțe, ci demonstra existența unui control judiciar asupra soluției dispuse de prima instanță în vederea remedierii hotărârii inițiale. Având în vedere că hotărârea primei instanțe era întotdeauna dată cu nerespectarea principiului imparțialității obiective, rezulta că, în realitate, exista doar un singur grad de jurisdicție care îndeplinea exigențele dreptului la un proces echitabil, și anume plângerea.
Primul nivel de jurisdicție era inutil și inefectiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, pentru că nu respecta o cerință esențială a acestuia, și, în consecință, era contrar prevederilor Constituției.
În conformitate cu noua reglementare contestația se formulează în scris și se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății. Contestația se poate formula și verbal în ședință, caz în care va fi consemnată, împreună cu motivele arătate de parte, în încheierea de ședință.
Referitor la procedura de soluționare, contestația este de competența instanței ierarhic superioare, care o soluționează în complet format din 3 judecători.
Când procesul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se soluționează în completul de 5 judecători, iar atunci când procesul se judecă de completul de 5 judecători, contestația se soluționează de un alt complet de 5 judecători.
Trebuie menționat faptul că se menține idea că formularea contestației nu suspendă judecata.
Judecata se face în camera de consiliu, cu citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, ce trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunțare.
Dacă instanța găsește contestația întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.
Nu în ultimul rând reamintim că, în toate cazurile, instanța care soluționează contestația nu va putea da îndrumări și nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare a pricinii ori care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluția ce trebuie dată procesului.
