Relațiile economice internaționale generează frecvent situații în care aceeași tranzacție, același venit sau același profit ajunge să fie analizat de autoritățile fiscale din două jurisdicții diferite. Atunci când interpretarea convențiilor fiscale nu este identică, contribuabilul se poate confrunta cu riscul unei duble impuneri. Pentru astfel de cazuri, Ordinul ANAF nr. 660 din 29 mai 2026 stabilește regulile după care se desfășoară procedura amiabilă între autoritățile fiscale implicate.

     Ordinul a fost emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în temeiul dispozițiilor din Codul de procedură fiscală referitoare la procedura amiabilă și a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 497 din 16 iunie 2026. Acesta aprobă modalitatea de derulare a procedurii amiabile utilizate în baza convențiilor sau acordurilor de evitare ori eliminare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, precum și în baza Convenției 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate.

     Spre deosebire de contestațiile fiscale obișnuite, procedura amiabilă nu urmărește verificarea legalității unui act administrativ fiscal de către o instanță sau de către organul fiscal ierarhic superior. Mecanismul are o natură distinctă: autoritățile competente ale statelor implicate încearcă să identifice o soluție comună pentru eliminarea unei impozitări care nu respectă convenția fiscală aplicabilă.

     Pentru inițierea procedurii, persoana afectată trebuie să formuleze o cerere care să conțină datele de identificare ale părților implicate, jurisdicțiile fiscale vizate, perioadele fiscale relevante, sumele supuse dublei impuneri, descrierea situației de fapt și argumentele care susțin existența unei impozitări neconforme cu convenția aplicabilă. Ordinul enumeră în detaliu informațiile și documentele care trebuie prezentate autorității competente.

     În materia prețurilor de transfer, cerințele sunt mai ample. Solicitantul trebuie să furnizeze informații privind persoanele afiliate implicate, tranzacțiile analizate, profilul funcțional al părților, metoda de preț de transfer utilizată și măsurile adoptate de jurisdicția care a generat situația litigioasă.

     Actul stabilește și termenele procedurale. Cererea poate fi depusă în termen de trei ani de la comunicarea actului administrativ fiscal sau a notificării din care rezultă că măsurile adoptate de unul sau de ambele state au produs ori pot produce o impozitare neconformă cu convenția aplicabilă. Dacă termenul prevăzut de convenția fiscală este mai scurt, acesta se extinde la trei ani.

     Transmiterea documentației se realizează prin Spațiul Privat Virtual, în limba română și în limba engleză. În paralel, contribuabilul trebuie să transmită o copie a cererii și autorității competente din statul ori statele implicate în litigiu. După primirea dosarului, ANAF verifică admisibilitatea cererii și poate solicita informații suplimentare. Ordinul stabilește condițiile care trebuie îndeplinite pentru acceptarea cererii, inclusiv respectarea termenului de depunere, competența autorității sesizate și caracterul complet al documentației prezentate.

     Dacă autoritățile fiscale ajung la o înțelegere, rezultatul este comunicat contribuabilului. Implementarea soluției convenite este condiționată de acceptarea acesteia de către persoana afectată și de renunțarea la alte căi de atac administrative sau judiciare privind aceeași situație fiscală. Ulterior, ANAF emite decizia de soluționare a procedurii amiabile și procedează la punerea în aplicare a acordului obținut.

     Ordinul reglementează și ipoteza în care negocierile dintre autoritățile competente nu conduc la un rezultat comun. Pentru procedurile desfășurate în temeiul Convenției 90/436/CEE, persoana afectată poate solicita declanșarea procedurii de arbitraj, în condițiile prevăzute de normele europene aplicabile.

     Un exemplu practic poate apărea atunci când autoritatea fiscală dintr-un stat ajustează profitul unei societăți afiliate, iar aceeași sumă rămâne impozitată și în România. În lipsa unei intervenții coordonate între cele două administrații fiscale, contribuabilul poate suporta o dublă impunere pentru aceeași bază economică. Procedura amiabilă oferă cadrul prin care autoritățile competente pot analiza situația și pot conveni măsurile necesare pentru eliminarea acestei suprapuneri fiscale.

     Ordinul nr. 660/2026 detaliază traseul administrativ care permite valorificarea mecanismelor prevăzute de convențiile fiscale internaționale și stabilește etapele prin care autoritățile competente pot ajunge la o soluție comună în cazurile de dublă impunere.

În sinteză normativă:

• Procedura amiabilă este utilizată pentru soluționarea situațiilor de impozitare neconformă cu convențiile fiscale internaționale.
• Cererea trebuie să fie însoțită de informații și documente care permit analizarea completă a situației litigioase.
• Solicitarea poate fi formulată în termen de trei ani de la comunicarea măsurii fiscale relevante.
• Autoritățile competente ale statelor implicate pot conveni o soluție comună pentru eliminarea dublei impuneri.
• În anumite litigii privind ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate poate fi utilizată procedura de arbitraj.

Detalii legislative disponibile AICI