Prin art. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 8 din 24 februarie 2026 privind instituirea unor măsuri de relansare economică, creşterea investiţiilor productive şi a competitivităţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul fiscal-bugetar, publicată în Monitorul Oficial nr. 147 din 25 februarie 2026, au fost aduse modificări și completări Codului fiscal, printre care și reglementarea creditului fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare.

     Noua intervenție legislativă completează regimul deja existent al facilităților pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, fără a-l înlocui, și introduce un mecanism distinct de reducere a sarcinii fiscale.

     Creditul fiscal reprezintă o sumă determinată prin aplicarea procentului de 10% asupra cheltuielilor eligibile pentru activități de cercetare-dezvoltare. Spre deosebire de deducerea suplimentară de 50% prevăzută pentru aceleași activități, care influențează rezultatul fiscal în etapa determinării bazei impozabile, creditul fiscal operează ulterior, prin scădere directă din impozitul datorat. Prin această structură, legiuitorul diferențiază clar între mecanismele care reduc baza impozabilă și cele care diminuează efectiv obligația fiscală finală.

     Creditul fiscal se calculează anual, prin raportare la cheltuielile eligibile înregistrate în perioada fiscală pentru care se determină impozitul pe profit sau impozitul minim pe cifra de afaceri.

     Suma rezultată se scade din impozitul datorat pentru anul fiscal respectiv. În situația în care valoarea creditului depășește impozitul datorat, diferența nu se pierde. Aceasta constituie creanță fiscală și poate fi utilizată, într-un termen de 4 ani fiscali consecutivi, pentru compensarea altor obligații fiscale sau poate fi solicitată la restituire, potrivit Codului de procedură fiscală. Termenul special de 4 ani începe să curgă din prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost determinat creditul.

     Creditul fiscal funcționează în paralel cu deducerea suplimentară de 50% prevăzută pentru activitățile de cercetare-dezvoltare. Cele două mecanisme produc efecte distincte: unul reduce rezultatul fiscal, celălalt reduce impozitul datorat. Prin această dublă structură, regimul fiscal al cercetării-dezvoltării devine unul consolidat, cu impact direct asupra costului fiscal al investițiilor în inovare.

     În cazul contribuabililor care aplică sistemul de impozitare la nivel de grup fiscal, determinarea creditului se realizează la nivelul membrului care înregistrează cheltuielile eligibile, iar integrarea acestuia se face în cadrul calculului impozitului consolidat, potrivit regulilor specifice aplicabile grupului. Intervenția legislativă urmărește astfel menținerea coerenței între mecanismul creditului fiscal și sistemul de consolidare fiscală.

În sinteză normativă:

• Creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare a fost reglementat prin art. 6 din O.U.G. nr. 8/2026, act modificator al Codului fiscal.
• Creditul reprezintă 10% din cheltuielile eligibile.
• Se scade direct din impozitul pe profit sau din impozitul minim pe cifra de afaceri.
• Diferența neutilizată constituie creanță fiscală utilizabilă în termen de 4 ani fiscali.

Pentru examinarea dispozițiilor complete, AICI poate fi consultat textul consolidat al Codului fiscal