Ministerul Educației a emis Ordinul nr. 6.235 din 6 septembrie 2023 pentru aprobarea Procedurii privind managementul cazurilor de violenţă asupra antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor şi personalului unităţii de învăţământ, precum şi al altor situaţii corelate în mediul şcolar şi al suspiciunii de violenţă asupra copiilor în afara mediului şcolar. Actul normative se regăsește în Monitorul Oficial al României nr. 856 din 22 septembrie 2023.

     Prezenta procedură reglementează modalităţile de lucru, regulile aplicabile şi responsabilităţile persoanelor implicate în managementul interinstituţional şi multidisciplinar al:

1. cazurilor de violenţă între antepreşcolari/preşcolari/elevi, săvârşite în mediul şcolar (cazuri uşoare şi grave);
2. cazurilor de violenţă asupra antepreşcolarilor/preşcolarilor/ elevilor, săvârşite de membri ai personalului unităţii de învăţământ, în mediul şcolar;
3. cazurilor de violenţă asupra personalului unităţii de învăţământ, săvârşite de elevi, în mediul şcolar;
4. situaţiilor corelate: suspiciune de port sau folosire, fără drept, de obiecte periculoase; suspiciune de implicare în alte infracţiuni - furt, tâlhărie; suspiciune de consum de substanţe psihoactive;
5. cazurilor de suspiciune de violenţă comisă asupra copilului în afara mediului şcolar.

     Pentru a fi considerate fapte săvârşite în mediul şcolar, acestea trebuie să se comită în perimetrul unităţii de învăţământ preuniversitar, în cadrul activităţilor şcolare/extraşcolare organizate de cadre didactice în afara perimetrului unităţii de învăţământ sau în cadrul activităţilor şcolare/extraşcolare desfăşurate în mediul online.

     Violenţa asupra antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor este o formă de violenţă asupra copilului şi reprezintă un concept integrator pentru diversele forme de abuz fizic, verbal, emoţional, sexual, neglijare, exploatare sexuală, trafic, violenţă prin internet, violenţă de gen, hărţuire sexuală etc. Această formă de violenţă include violenţa între egali, respectiv între antepreşcolari/preşcolari/elevi. De asemenea, violenţa asupra antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor cuprinde forme de rele tratamente comise de către adulţi aflaţi în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol dezvoltarea, demnitatea şi moralitatea.

     Sesizarea cazurilor de violenţă este procesul prin care o situaţie de acest gen, manifestată asupra unui copil sau a unui cadru didactic, este adusă la cunoştinţa autorităţilor competente de către personalul UIP/elevi/părinţi, pentru a se lua măsuri adecvate în interesul victimei, al martorului şi al autorului actului de violenţă, urmând ca acestea să asigure sau să faciliteze accesul la servicii specializate, în vederea reabilitării stării de sănătate fizică şi psihică.

     Managementul de caz reprezintă o metodă de coordonare a tuturor activităţilor de intervenţie, asistenţă socială, sprijin şi protecţie, desfăşurate în interesul superior al copilului şi respectând nevoile şi siguranţa victimei, de către profesionişti din diferite servicii sau instituţii publice şi private. Acesta este o metodă care implică parcurgerea de către o echipă multidisciplinară şi interinstituţională a unor etape de lucru interdependente, precum identificarea, sesizarea, investigarea situaţiei de violenţă/corelate, planificarea măsurilor de sprijin şi a sancţiunilor, planificarea măsurilor de prevenire secundară, furnizarea serviciilor specializate, monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, a măsurilor şi a sancţiunilor, precum şi etapa de închidere a cazului.

     Intervenţia multidisciplinară în situaţiile de violenţă şi situaţii corelate se realizează interinstituţional şi în reţea, prin acţiuni de cooperare între instituţiile implicate, precum unităţile de învăţământ preuniversitar (UIP), serviciile publice de asistenţă socială (SPAS)/direcţiile de asistenţă socială (DAS), direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), structurile de poliţie competente, centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog (CPECA), centrele regionale ale Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane (CR ANITP), organizaţii neguvernamentale cu expertiză relevantă în acest domeniu etc.

     Bullyingul este o formă de violenţă psihologică şi reprezintă acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au caracter repetitiv, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale şi care se desfăşoară în instituţiile de învăţământ preuniversitar şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale. Sunt excluse termenului de violenţă psihologică - bullying: relaţiile violente dintre adulţi şi copii şi relaţiile violente între adulţi, în cadrul unităţii de învăţământ.

     Cyberbullyingul este o formă de bullying manifestat asupra unui copil/adult, prin mijlocirea tehnologiei digitale în mediul online, prin diverse reţele de socializare, prin intermediul platformelor de telefonie mobilă pentru schimburi de mesaje sau prin platformele de jocuri interactive şi de reţea desfăşurate online. Spre deosebire de caracterul repetitiv al violenţei psihologice - bullying manifestate în mediul offline de către un copil în relaţie cu unul sau mai mulţi copii, cyberbullyingul are un caracter permanent şi are scopul de a speria, înfuria sau umili pe cei vizaţi, făcând ca impactul negativ asupra victimei să fie foarte mare.

     Exemple de cyberbullying pot fi:

• transmiterea de mesaje răutăcioase sau ameninţătoare;
• răspândirea de zvonuri, minciuni, mesaje sau fotografii cu scopul discreditării sau dezvăluirii de secrete;
• transmiterea de mesaje negative pe dispozitivul electronic al altei persoane, atât SMS-uri, cât şi mesaje trimise prin intermediul unor aplicaţii online, de cele mai multe ori sub identitate falsă sau ascunsă;
• crearea de spaţii virtuale (website, blog, cont pe reţelele de socializare) cu conţinuturi în care altcineva este ridiculizat (filme, desene, fotografii, texte);
• accesarea şi utilizarea neautorizată a contului de e-mail/a contului de pe platformele de socializare al altei persoane, folosirea identităţii acesteia pentru a trimite mesaje sau materiale de ameninţare menite să producă suferinţă;
• excluderea deliberată a altei persoane din liste de mailing sau grupuri de comunicare online;
• folosirea parolei altei persoane pentru a-i modifica profilul pe reţele de socializare sau pentru a posta în numele acesteia conţinuturi şi mesaje jignitoare la adresa altora;
• hărţuire online;
• mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen;
• urmărire online;
• ameninţări online;
• publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim;
• transmitere neconsensuală de materiale cu conţinut sexual.

Pentru a consulta semnele şi simptomele de violenţă asupra copilului, precum și restul dispozițiilor cuprinse în Procedura aprobată prin Ordinul nr. 6.235/2023 – click AICI