Poți transporta animale fără certificat sanitar-veterinar?


     Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a introdus o procedură detaliată de certificare pentru circulația animalelor vii, cu excepția animalelor de companie, pe teritoriul României. Ordinul nr. 533 din 28 mai 2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 476 din 8 iunie 2026, stabilește condițiile în care animalele pot fi deplasate între exploatații sau către abatoare și definește responsabilitățile proprietarilor, medicilor veterinari și autorităților implicate în procesul de certificare.

     Ordinul așază certificatul sanitar-veterinar în centrul întregului mecanism de control al circulației animalelor. Deplasarea acestora nu mai este privită exclusiv prin prisma documentelor de identificare și trasabilitate, ci presupune și confirmarea oficială a faptului că sunt îndeplinite condițiile sanitar-veterinare necesare transportului. Certificatul are caracter obligatoriu și este valabil trei zile calendaristice de la data emiterii.

     Astfel, obligația se aplică într-un număr foarte mare de situații întâlnite zilnic în sectorul zootehnic. Transferul bovinelor între exploatații, deplasarea porcinelor către ferme de îngrășare, transportul ovinelor către abator, mutarea cabalinelor sau circulația păsărilor între exploatații intră sub incidența procedurii de certificare prevăzute de ordin. Pentru fiecare dintre aceste operațiuni, obținerea certificatului reprezintă o etapă prealabilă obligatorie.

     Procedura începe înainte de solicitarea efectivă a certificatului. Proprietarul exploatației expeditoare trebuie să identifice exploatația de destinație, să obțină datele necesare privind transportul și să stabilească data estimată a deplasării. Tot în această etapă, animalele destinate mișcării sunt menținute într-o carantină funcțională separată de restul efectivului, pentru perioada necesară examinării clinice.

     După notificarea medicului veterinar competent, acesta efectuează vizita de certificare. Procedura stabilește termene precise de intervenție: maximum 24 de ore de la notificare în zilele lucrătoare și maximum 48 de ore în weekend sau în zilele de sărbătoare legală. În cadrul vizitei sunt verificate identitatea animalelor, starea lor de sănătate, documentele de identificare și trasabilitate, condițiile de bunăstare și situația epidemiologică a exploatației de origine.

     Examinarea clinică ocupă un loc esențial în procesul de certificare. Ordinul conține o anexă distinctă care enumeră bolile urmărite pentru fiecare categorie de animale. Lista include, printre altele, febra aftoasă, dermatita nodulară contagioasă și leucoza enzootică bovină la bovine, pesta porcină africană și pesta porcină clasică la porcine, gripa aviară și boala Newcastle la păsări, precum și numeroase alte boli specifice cabalinelor, ovinelor, caprinelor, peștilor, albinelor și crustaceelor.

     Rolul medicului veterinar competent depășește simpla verificare a animalelor. Acesta trebuie să confirme respectarea condițiilor sanitar-veterinare din exploatația de origine, să verifice documentele necesare certificării și să stabilească dacă sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru circulație. În funcție de destinația transportului, competența de certificare aparține medicilor veterinari oficiali sau medicilor veterinari de liberă practică împuterniciți desemnați de direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor.

     Nu orice solicitare conduce automat la emiterea certificatului. Dacă sunt identificate neconformități, dacă animalele prezintă semne clinice incompatibile cu transportul sau dacă nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, certificarea poate fi refuzată. În această situație, refuzul trebuie motivat, iar autoritatea competentă poate fi informată atunci când împrejurările o impun.

     Responsabilitățile continuă și după finalizarea transportului. Proprietarul exploatației de destinație are obligația de a primi animalele numai dacă sunt însoțite de un certificat valabil și de a coopera cu medicul veterinar responsabil. La sosirea transportului, medicul veterinar verifică documentele, evaluează starea de sănătate a animalelor și consemnează eventualele neconformități constatate. Dacă situația o impune, direcția sanitar-veterinară competentă este notificată.

     Ordinul nr. 533/2026 introduce și reguli explicite privind răspunderea pentru activitatea de certificare. Consemnarea unor date nereale, omiterea unor informații relevante referitoare la starea de sănătate a animalelor sau emiterea certificatului cu încălcarea condițiilor legale pot atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz. În funcție de gravitatea faptelor constatate, autoritatea competentă poate dispune inclusiv suspendarea sau retragerea desemnării pentru activitatea de certificare.

     Dincolo de componenta administrativă, noua procedură urmărește consolidarea controlului epidemiologic și creșterea nivelului de trasabilitate a animalelor aflate în circulație. Certificarea sanitar-veterinară devine astfel un instrument de verificare a stării de sănătate a animalelor și de prevenire a răspândirii bolilor, înainte ca acestea să fie transportate între exploatații sau către abatoare.

În sinteză normativă:

  • Circulația animalelor vii vizate de ordin este condiționată de existența unui certificat sanitar-veterinar valabil.
  • Animalele destinate transportului trebuie supuse unei examinări clinice și verificărilor privind starea de sănătate și trasabilitatea.
  • Proprietarul exploatației are obligația de a notifica medicul veterinar competent înaintea deplasării animalelor.
  • Certificarea poate fi refuzată atunci când nu sunt îndeplinite condițiile sanitar-veterinare sau documentare prevăzute de lege.
  • Emiterea certificatului cu încălcarea obligațiilor legale poate atrage forme multiple de răspundere juridică.

Citește AICI reglementările conținute în textul Ordinului nr. 533/2026