Ordonanța de urgență nr. 66 din 2 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1126 din 5 decembrie 2025, aduce modificări substanțiale Ordonanței de urgență nr. 202/2008, publicate în Monitorul Oficial nr. 825 din 8 decembrie 2008, completând cadrul juridic național privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale. Noua reglementare introduce un instrument distinct de intervenție – supravegherea extinsă – destinat situațiilor în care sancțiunile unilaterale adoptate de alte state, deși neobligatorii pentru România, produc efecte economice semnificative asupra operatorilor din țară. Mecanismul se alătură celor deja existente, consolidând capacitatea statului de a gestiona impactul acestor măsuri asupra economiei.

     Intervenția prin supraveghere extinsă poate avea loc fie la inițiativa Guvernului, fie la cererea persoanei juridice afectate, atunci când se constată perturbări majore ale activității economice. Elementele care justifică măsura sunt legate de modificări sensibile ale pieței, dificultăți în funcționarea unui operator relevant sau riscuri la nivelul unui domeniu strategic. Evaluarea acestor circumstanțe este condiționată de existența unui impact economic suficient de puternic pentru a impune monitorizarea activității entității vizate.

     Prin instituirea măsurii, o persoană juridică intră sub monitorizarea unui supraveghetor desemnat prin hotărâre a Guvernului. Acesta are acces la informații esențiale pentru evaluarea activității entității supravegheate: documente financiar-contabile și juridice, date privind operațiunile externe, precum și procesele decizionale ale organelor de conducere. Atribuția centrală constă în analizarea și avizarea operațiunilor externe, ceea ce conferă un nivel ridicat de control asupra fluxurilor financiare și comerciale, prevenind implicarea în tranzacții incompatibile cu situația generată de sancțiunile care au determinat instituirea supravegherii.

     Persoana juridică trebuie să asigure accesul supraveghetorului la activitățile și documentele sale relevante, să comunice în timp util informații privind ședințele de conducere și să pună la dispoziție toate elementele necesare exercitării atribuțiilor. Totodată, entitatea trebuie să își ajusteze procedurile interne astfel încât efectuarea tranzacțiilor cu parteneri externi să fie posibilă doar după obținerea avizului. Aceste obligații creează un cadru care permite autorităților să urmărească în mod direct efectele sancțiunilor și să prevină eventuale riscuri pentru economia națională.

     Măsura nu este una permanentă. Încetarea poate fi dispusă atunci când situațiile care au justificat-o nu mai sunt valabile, când se apreciază că supravegherea nu se mai impune sau când entitatea supravegheată nu respectă obligațiile stabilite. Flexibilitatea acestui mecanism permite adaptarea intervenției la evoluțiile economice și geopolitice, fără a institui restricții inutile.

Consultă AICI forma consolidată actuală a Ordonanței de urgență nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale