Legislația penală suferă modificări


 

Începutul lunii noiembrie aduce modificări importante în domeniul legislației penale. Astfel, în decurs de o săptămână, au intrat în vigoare trei legi care modifică și completează principalele acte normative din domeniul penal.

 

Pe de o parte, este vorba despre Legea nr. 217 din 29 octombrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 1012 din 30 octombrie 2020, iar pe de altă parte, prezintă interes Legea nr. 228 din 2 noiembrie 2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul penal în vederea transpunerii unor directive ale Uniunii Europene, publicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 2 noiembrie 2020. Nu în ultimul rând, în Monitorul Oficial nr. 1036 din 5 noiembrie 2020 s-a publicat Legea nr. 233 din 5 noiembrie 2020 pentru modificarea art. 199 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

       Cu privire la prima lege, trebuie menționat că faptele penale de natură sexuală ce privesc minori sunt pedepsite mai aspru, iar formele agravate ale infracțiunilor, care presupun comiterea lor de către membrii de familie, includ şi persoanele care convieţuiesc cu minorul (victimă a infracțiunii). De asemenea, se observă o completare a listei infracțiunilor calificate de legiuitor ca fiind imprescriptibile.

       Mai întâi subliniem că, pentru o serie de fapte penale de natură sexuală comise împotriva minorilor, care întrunesc condițiile de existență a unei infracțiuni, legiuitorul a înțeles să majoreze limita minimă a pedepsei (minimul special), după cum urmează:

  • traficul de minori se pedepsește acum cu închisoarea de la 5 la 10 ani (minimul anterior era de 3 ani); cu închisoarea de la 7 la 12 ani sunt pedepsite faptele săvârșite de un membru de familie ori persoană ce conviețuiește cu victima (anterior, era menţionat doar membrul de familie), precum și cele comise de cel care „a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situația vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situații de dependență, unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze”;
  • infracțiunea de viol săvârșită față de un minor care are calitatea de membru de familie sau care conviețuiește cu făptuitorul, ori atunci când se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului, ori pentru producerea de materiale pornografice, ori când violul a pus în pericol viața victimei sau aceasta a fost vătămată corporal, ori atunci când fapta a fost comisă de una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 7 la 15 ani (minimul anterior pentru unele dintre fapte era de cinci ani);
  • infracțiunea de act sexual cu un minor este modificată în totalitate și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani în forma de bază; iar în varianta mai gravă, când minorul are sub 14 ani (nu sub 13, cum era anterior), este pedepsită cu închisoarea între 3 și 9 ani (anterior, maximul fiind de șapte ani); în situația  în care minorul conviețuia cu vinovatul sau este membru de familie, pedeapsa este de la 5 la 12 ani;
  • limita de vârstă se modifică și în cazul infracțiunii de corupere sexuală a minorilor, sub 14 ani, faţă de sub 13 ani, cum era anterior modificărilor. De asemenea, a fost introdusă şi ideea de convieţuire cu victima ca formă agravată a faptei și pentru care se prevede o pedeapsă mai mare - 8 ani de închisoare, în loc de 7, cum era stabilit anterior;
  • racolarea minorilor în scopuri sexuale este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală, însă se referă la minorii sub 16 ani, nu sub 13, cum era menţionat anterior în Codul Penal.

       Potrivit art. II din Legea nr. 217 din 29 octombrie 2020, o altă modificare importantă ce privește faptele de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor ori pornografie infantilă este aceea că legea penală română se aplică şi infracțiunilor comise în afara granițelor de cetățeni români sau persoane juridice române indiferent de pedeapsa din România, chiar dacă fapta nu e prevăzută ca infracțiune în legea penală a țării unde aceasta a fost săvârșită.

       Nu în ultimul rând, trebuie menționat că infracțiunile de viol, respectiv act sexual cu un minor, au fost adăugate de legiuitor în categoria infracțiunilor imprescriptibile, ceea ce înseamnă că nu contează cât timp trece de la comiterea faptei, vinovatul poate fi tras oricând la răspundere penală.

       Până acum, imprescriptibile erau, potrivit articolului 153 din Codul penal, doar infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise, infracţiunile prevăzute la art. 188 şi 189 (omor și omor calificat) şi infracţiunile intenţionate urmate de moartea victimei.

       Acestora li se adaugă așadar și  infracţiunile prevăzute de art. 218 (viol) şi 220 ( act sexual cu un minor) ca fapte pentru care răspunderea penală nu se prescrie.

       Cu privire la cea de-a doua lege, Legea nr. 228 din 2 noiembrie 2020, aceasta  transpune în legislaţia naţională prevederi din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 127 din 29 aprilie 2014, precum şi din Directiva 2016/343/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 65 din 11 martie 2016.

       Actele normative modificate și completate prin Legea nr. 228 din 2 noiembrie 2020 sunt: Codul penal, Codul de procedură penală,  Legea nr. 304/2004  privind organizarea judiciară și Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

       Principalele dispoziții se referă la confiscarea extinsă a bunurilor obținute prin infracțiuni. În prezent, se va putea dispune confiscarea extinsă asupra bunurilor dobândite de o persoană condamnată într-o perioadă de cinci ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei.

       Detalii despre aceste modificări se regăsesc și în articolul A fost votată Legea pentru confiscarea extinsă a averilor.

       Cu privire la a treia lege, Legea nr. 233 din 5 noiembrie 2020, aceasta aduce modificări cu privire la infracțiunea de violență în familie, prevăzută și sancționată prin dispozițiile art. 199 din Codul penal. Astfel, se prevede că urmărirea penală poate fi declanşată din oficiu, dar împăcarea părţilor nu mai exclude răspunderea penală ca până acum.

       Instituția împăcării poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres. Așadar, acţiunea penală trebuie să fie pusă în mişcare din oficiu şi legea să o prevadă în mod expres, în acest caz fiind temperat principiul oficialității.

2