Legea nr. 206 din 4 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1120 din 4 decembrie 2025, introduce o structură unitară pentru activitățile de acvacultură, definind cadrul de utilizare a resurselor piscicole, procedurile de autorizare și obligațiile operatorilor economici. Licența de acvacultură devine actul juridic esențial pentru desfășurarea oricărei activități într-o amenajare piscicolă, iar modul de obținere, exploatare și control este reglementat detaliat de legiuitor.

     Potrivit art. 7 alin. (1) din lege, licența de acvacultură este documentul emis de autoritatea competentă, care conferă titularului dreptul de a desfășura activități de creștere și exploatare a speciilor acvatice vii. Aceasta poate fi atribuită operatorilor economici care demonstrează capacitatea tehnică și economică necesară.

     Documentația depusă trebuie să includă, între altele, planul tehnologic, dovada dreptului de utilizare asupra amenajării piscicole, situația investițiilor propuse și măsurile privind protecția mediului, aspecte reglementate expres la art. 9 din actul normativ. Licența se acordă pe o perioadă determinată, cu posibilitatea prelungirii, dacă sunt menținute condițiile inițiale.

     Art. 11 alin. (1) Legea nr. 206/2025 stabilește că exploatarea amenajărilor piscicole se realizează în baza licenței de acvacultură, iar titularii au obligația de a asigura menținerea infrastructurii și implementarea tehnologiilor adecvate pentru creșterea speciilor valoroase. Utilizarea resursei de apă este permisă doar în măsura în care nu afectează alte folosințe, iar art. 12 alin. (2) impune operatorilor respectarea normelor privind calitatea apei și circulația acesteia. În zonele în care funcționează și alte activități economice, titularii amenajărilor piscicole trebuie să adopte măsuri tehnice suplimentare pentru prevenirea impactului asupra ecosistemului.

     Normele privind obligațiile titularilor de licențe includ atât aspecte tehnice, cât și administrative. Titularii trebuie să mențină capacitatea de producție declarată, să implementeze programe de monitorizare a calității apei, să țină evidențe privind repopulările, producția și mortalitatea, precum și să asigure condițiile de biosiguranță și protecție sanitar-veterinară. Obligațiile sunt completate de dispozițiile privind raportarea periodică către autoritatea competentă, astfel încât activitățile de acvacultură să poată fi supravegheate în mod continuu și coerent.

     Controlul asupra activităților de acvacultură este exercitat de autoritatea competentă, în baza art. 22 din lege, care permite inspecții programate sau neanunțate, inclusiv verificarea documentelor și a condițiilor din teren.

     Câteva din situațiile în care licența poate fi suspendată sau retrasă sunt:

• nerespectarea obligațiilor esențiale prevăzute la art. 16–18 din lege;
• degradarea amenajării sau a resursei de apă, ca urmare a activității titularului;
• neîndeplinirea investițiilor asumate prin planul tehnologic.

     Retragerea licenței produce efecte imediate, iar operatorul este obligat să înceteze activitatea și să pună în siguranță efectivele piscicole.

     Art. 28 din actul legislativ reglementează activitățile de acvacultură desfășurate în ariile naturale protejate, pentru care sunt necesare avize suplimentare și măsuri tehnice speciale privind menținerea biodiversității. Titularii pot beneficia, în anumite condiții, de compensații pentru restricțiile impuse prin custodiile sau planurile de management ale siturilor. În același sens, art. 30 permite acordarea unor forme de sprijin financiar pentru modernizarea amenajărilor și creșterea producției, condiționat de respectarea cerințelor de calitate, trasabilitate și protecție a mediului.

Accesează AICI varianta oficială a Legii acvaculturii