CEDO: Cauza Dimitrie Dan Popescu și alții împotriva României


Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, după cum rezultă din dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Aceste prevederi nu aduc atingere însă, dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.

Cauza Dimitrie Dan Popescu și alții împotriva României are la bază imposibilitatea reclamanților de a se bucura de dreptul lor de proprietate, drept consfințit de lege și recunoscut de instanțele naționale, asupra unor imobile naționalizate de stat în timpul regimului comunist totalitar.

     Imposibilitatea derivă din faptul că bunurile respective au fost vândute de stat chiriașilor care locuiau în acestea.

     Reclamanții au obținut hotărâri judecătorești definitive care constatau că naționalizarea de către fostul regim comunist a proprietăților acestora fusese nelegală și că aceștia nu au încetat să fie proprietarii legitimi ai respectivelor bunuri.

     Cu toate  că titlurile de proprietate ale acestora nu au fost contestate, reclamanții nu au putut redobândi posesia asupra imobilelor lor, întrucât fuseseră vândute de către stat unor terți. Reclamanții nu au primit despăgubiri pentru pierderea bunurilor.

     Imposibilitatea de a redobândi posesia asupra bunurilor naționalizate în mod nelegal sau de a obține despăgubiri în această privință, în pofida hotărârilor judecătorești prin care sunt recunoscute drepturile de proprietate asupra acestor bunuri, constituie o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

     Guvernul a considerat că cererea  reclamanților ar trebui respinsă ca fiind abuzivă, întrucât reclamanții nu au informat Curtea cu privire la restituirea unei părți din bunurile lor, după introducerea cererii lor, și că Primăria Constanța urma să adopte o decizie de compensare pentru apartamentul în litigiu, situat la etajul imobilului de pe strada Maior Șonțu nr. 4 din Constanța. Reclamanții au contestat versiunea Guvernului.

     O hotărâre prin care Curtea a constatat o încălcare impune statului pârât obligația legală de a pune capăt respectivei încălcări și de a înlătura consecințele acesteia astfel încât să restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare.

     În circumstanțele prezentei cauze, CEDO consideră că restituirea bunurilor imobile în discuție îi va plasa pe reclamanți, pe cât posibil, într-o situație echivalentă celei în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

     În lipsa unei asemenea restituiri din partea statului pârât, acesta trebuie să plătească reclamanților, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, o sumă care corespunde cu valoarea actuală a proprietăților acestora.

     Hotărârea din 29 septembrie 2020 pronunțată în Cauza Dimitrie Dan Popescu și alții împotriva României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 40 din 13 ianuarie 2021 și poate fi consultată AICI.