Raportul de incident deschide drumul unei proceduri disciplinare, dar nu este suficient, prin el însuși, pentru stabilirea vinovăției. Persoana privată de libertate trebuie informată și audiată, poate propune probe, iar împrejurările în care s-a produs fapta trebuie verificate înainte de aplicarea unei sancțiuni.

     Instrucțiunile din 22 iulie 2026 privind procedura disciplinară aplicabilă persoanelor private de libertate custodiate, emise de Administrația Națională a Penitenciarelor, aprobate prin Ordinul nr. 221 din 22 iulie 2026 și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 bis din 7 august 2026, detaliază etapele cercetării și garanțiile de care beneficiază persoana vizată.

     Dreptul la apărare ocupă un loc important în această procedură. Sunt interzise sancționarea unei persoane de mai multe ori pentru aceeași faptă, îngrădirea dreptului la apărare, sancțiunile colective, pedepsele corporale și tratamentele inumane sau degradante. Procedura trebuie să se desfășoare cu obiectivitate, transparență, promptitudine și echilibru.

     După declanșarea procedurii, directorul locului de deținere desemnează un polițist de penitenciare pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Persoanei cercetate trebuie să îi fie comunicat motivul declanșării procedurii și faptul că poate propune administrarea de probe. Audierea sa este obligatorie și urmărește verificarea apărărilor formulate.

     Pentru clarificarea incidentului pot fi audiate celelalte persoane implicate și pot fi analizate planșe foto, imagini provenite din sistemele de supraveghere sau din camerele video portabile, date existente la nivelul penitenciarului și alte probe relevante. În cazul înregistrărilor video, concluziile vizionării sunt consemnate într-un proces-verbal care intră în dosarul disciplinar.

     De exemplu, dacă un deținut este acuzat că a provocat un conflict, dar susține că imaginile de supraveghere arată că a fost atacat primul, poate solicita verificarea înregistrărilor și audierea martorilor. Apărările sale trebuie analizate, iar dacă există neclarități privind vinovăția sau probele sunt insuficiente, comisia poate solicita completarea cercetării.

     Cercetarea disciplinară prealabilă trebuie finalizată în 10 zile calendaristice de la desemnarea polițistului responsabil. După primirea rezultatelor, comisia de disciplină are la dispoziție alte 10 zile calendaristice pentru analizarea cazului. Persoana este ascultată, iar soluția trebuie consemnată într-o hotărâre scrisă și motivată, prin care se aplică o sancțiune sau se clasează dosarul.

     Stabilirea sancțiunii presupune o analiză individuală. Sunt luate în considerare natura și gravitatea abaterii, modul în care aceasta a fost comisă, eventualele abateri anterioare, starea de sănătate și atitudinea persoanei după incident și în timpul procedurii. Contează și implicarea în activități lucrative sau de reintegrare socială, precum și sancțiunile și recompensele primite anterior.

     Condiții suplimentare sunt prevăzute pentru izolarea disciplinară. Dacă există motive medicale care împiedică executarea acesteia, comisia trebuie să stabilească o altă sancțiune. Izolarea poate fi aplicată pentru maximum 10 zile și se execută numai după examinarea deținutului de către medic, fără ca persoana să fie privată complet de contact uman.

     Hotărârea comisiei poate fi contestată. Persoana sancționată poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate în termen de 3 zile calendaristice de la comunicare. Împotriva încheierii judecătorului, atât deținutul, cât și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria competentă în termen de 5 zile calendaristice de la comunicare. La calcularea acestor termene nu sunt socotite ziua de la care începe să curgă termenul și nici cea în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare. Sancțiunea devine definitivă dacă nu sunt exercitate căile de atac în termen sau după soluționarea contestației de către instanță.

     Procedura disciplinară presupune, așadar, mai mult decât existența unui raport de incident. Audierea persoanei, administrarea probelor, verificarea apărărilor, individualizarea sancțiunii și posibilitatea controlului exercitat de judecător sunt etape esențiale înainte ca măsura disciplinară să devină definitivă.

În sinteză normativă:

• Persoana cercetată disciplinar trebuie informată cu privire la motivul procedurii, audiată în mod obligatoriu și lăsată să propună probe în apărare.
• Cercetarea disciplinară prealabilă trebuie finalizată în 10 zile calendaristice și poate include declarații, imagini de supraveghere și înregistrări provenite de la camere video portabile.
• Sancțiunea trebuie individualizată în funcție de gravitatea faptei, conduita persoanei, antecedentele disciplinare, starea de sănătate și implicarea în activități de reintegrare.
• Hotărârea de sancționare poate fi atacată prin plângere în termen de 3 zile calendaristice, iar încheierea judecătorului de supraveghere poate fi contestată în termen de 5 zile calendaristice.
• Izolarea poate fi aplicată pentru maximum 10 zile, iar existența unor motive medicale care împiedică executarea acesteia determină stabilirea unei alte sancțiuni.

Procedura disciplinară aplicabilă persoanelor private de libertate, pe larg, AICI