Constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale

     Legea nr. 186 din 25 iunie 2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industrial a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 421 din 11 iulie 2013. Actul normativ reglementează regimul juridic de constituire, organizare şi funcţionare a parcurilor industriale, inclusiv a celor existente. Astfel, scopul prezentei legi îl constituie:

1. stimularea investiţiilor directe, autohtone şi străine, în industrie, servicii, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică şi inovare;
2. dezvoltarea regională;
3. dezvoltarea întreprinderilor mari, mijlocii şi mici;
4. crearea de noi locuri de muncă.

     Parlamentul României a emis pe 2 iunie 2022 Legea nr. 168 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, act ce a fost publicat în aceeași zi în Monitorul Oficial nr. 542, dar care intră în vigoare pe 5 iunie 2022.

     Legiutorul modifică o serie de termeni și definiții conținute în art. 3 din Legea nr. 186/2013. Astfel, administratorul parcului este acea persoană juridică de drept privat, română şi/sau străină, înfiinţată în condiţiile legii de către fondatori cu scopul de a constitui un parc industrial, de a dobândi şi deţine titlul de parc industrial, eliberat potrivit prevederilor prezentei legi de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, respectiv de a gestiona şi administra, în conformitate cu prezenta lege, parcul industrial. De asemenea, platforma industrială existentă reprezintă acum orice platformă industrială construită anterior datei de 22 decembrie 1989, aflată în proprietatea societăţilor cu capital de stat sau privatizate prin vânzarea activelor deţinute de statul român.

     Referitor la condițiile ce trebuie îndeplinite, cumulativ, de terenul aferent parcului industrial, pentru a putea fi eligibil, legiutorul prevede ca acestea să fie următoarele:

1. este proprietatea tabulară sau în concesiune ori se află în administrarea/folosinţa fondatorului, administratorului parcului sau a rezidenţilor parcului industrial;
2. are acces la un drum european şi/sau naţional şi/sau judeţean şi/sau şosele ocolitoare de centură; în cazul situării în intravilanul unităţilor administrativ-teritoriale, parcurile industriale trebuie să aibă acces la străzi care permit uşor accesul şi circulaţia cu autovehicule pentru transportul de mărfuri;
3. are o suprafaţă compactă, cu excepţia suprafeţelor traversate de căi de transport, suprafaţă de minimum 5 hectare;
4. nu este afectat de nicio sarcină tabulară, dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, ipotecă, măsură asigurătorie sau procedură de executare silită, cu excepţia oricăror servituţi de trecere, precum şi a oricăror ipoteci constituite în favoarea instituţiilor de credit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în vederea garantării rambursării unor credite bancare şi credite de la instituţii financiare nebancare contractate de către fondatorii parcului industrial sau de către administratorul parcului, în vederea finanţării investiţiilor de întreţinere şi/sau dezvoltare şi/sau retehnologizare a infrastructurii parcului industrial, precum şi pentru funcţionarea lor sau achiziţionarea activelor care fac parte din parcul industrial.

Restul modificărilor aduse asupra Legii nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industrial - AICI