Luni, 10 mai 2021, în Monitorul Oficial a fost publicată Hotărârea din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Konya și alții împotriva României.
Cererile conexate au la bază imposibilitatea reclamanților de a redobândi posesia asupra proprietăților care fuseseră naționalizate în mod nelegal în timpul fostului regim comunist și fuseseră vândute terților de către stat.
Cu alte cuvinte, reclamanții au obținut hotărâri judecătorești definitive care constatau că naționalizarea de către fostul regim comunist a proprietăților acestora fusese nelegală și că nu au încetat să fie titularii legitimi ai respectivelor proprietăți.
În pofida faptului că titlurile de proprietate ale acestora nu au fost contestate, reclamanții nu au putut redobândi posesia asupra proprietăților, întrucât acestea din urmă fuseseră fie deja vândute, fie vândute de către stat unor terți. Reclamanții nu au primit compensații pentru respectivele proprietăți.
Astfel, remarcăm o nouă condamnare a României, pentru încălcarea dispozițiilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De această data, reclamanții s-au plâns că imposibilitatea de a redobândi posesia proprietăților lor naționalizate în mod nelegal sau de a le fi asigurate compensații, în pofida hotărârilor judecătorești prin care le-au fost recunoscute drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Potrivit acestor dispoziții, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Mai mult, se prevede că dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că, în circumstanțele cauzei, restituirea proprietăților în discuție va pune reclamanții, pe cât posibil, într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.
În lipsa unei asemenea restituiri din partea statului pârât, Curtea reține că acesta trebuie să plătească reclamanților, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, o sumă corespunzătoare cu valoarea actuală a proprietăților, așa cum s-a solicitat.
Cu privire la soluție, în unanimitate, CEDO:
7. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Hotărârea se poate accesa AICI.