CEDO: Cauza Konya și alții împotriva României

Luni, 10 mai 2021, în Monitorul Oficial a fost publicată Hotărârea din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Konya și alții împotriva României.

Cererile conexate au la bază imposibilitatea reclamanților de a redobândi posesia asupra proprietăților care fuseseră naționalizate în mod nelegal în timpul fostului regim comunist și fuseseră vândute terților de către stat.

Cu alte cuvinte, reclamanții au obținut hotărâri judecătorești definitive care constatau că naționalizarea de către fostul regim comunist a proprietăților acestora fusese nelegală și că nu au încetat să fie titularii legitimi ai respectivelor proprietăți.

În pofida faptului că titlurile de proprietate ale acestora nu au fost contestate, reclamanții nu au putut redobândi posesia asupra proprietăților, întrucât acestea din urmă fuseseră fie deja vândute, fie vândute de către stat unor terți. Reclamanții nu au primit compensații pentru respectivele proprietăți.

Astfel, remarcăm o nouă condamnare a României, pentru încălcarea dispozițiilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De această data, reclamanții s-au plâns că imposibilitatea de a redobândi posesia proprietăților lor naționalizate în mod nelegal sau de a le fi asigurate compensații, în pofida hotărârilor judecătorești prin care le-au fost recunoscute drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

    Potrivit acestor dispoziții, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

    Mai mult, se prevede că dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.

    Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că, în circumstanțele cauzei, restituirea proprietăților în discuție va pune reclamanții, pe cât posibil, într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

    În lipsa unei asemenea restituiri din partea statului pârât, Curtea reține că acesta trebuie să plătească reclamanților, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, o sumă corespunzătoare cu valoarea actuală a proprietăților, așa cum s-a solicitat.

    Cu privire la soluție, în unanimitate, CEDO:

1. hotărăște că moștenitorii reclamanților care și-au manifestat dorința de a continua procedura în locul defuncților reclamanți au calitatea procesuală de a face acest lucru (a se vedea anexa);
2. decide să conexeze cererile;
3. declară admisibile capetele de cerere în ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;
4. hotărăște că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;
5. hotărăște că nu este necesar să examineze admisibilitatea și temeinicia capetelor de cerere formulate în temeiul art. 6 din Convenție;
6. hotărăște:

• că statul pârât trebuie să restituie reclamanților proprietățile lor, în termen de trei luni;
• că, în lipsa unei asemenea restituiri, statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în același termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material;
• că, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în același termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat plus orice sumă care poate fi datorată de reclamanți cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și pentru cheltuielile de judecată;
• că sumele de mai sus trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății;
• că, de la expirarea termenului de trei luni menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale;

7. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Hotărârea se poate accesa AICI.