CCR: Punerea sub interdicție a anumitor persoane este neconstituțională

Curtea Constituțională a României a admis o excepție de neconstituționalitate, și a decis că dispozițiile art. 164 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale.

Astfel, miercuri, în Monitorul Oficial nr. 88 din 27 ianuarie 2021, a fost publicată Decizia nr. 601 din 16 iulie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil.

Articolul din Codul civil care face obiectul discuției prevede că „persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească”.

Conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

   Prin urmare, începând cu data 27 ianuarie 2021, dispozițiile art. 164 alin. (1) din Codul civil se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 13 martie 2021, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.

   Interdicția judecătorească reprezintă o măsură de ocrotire a celor ce nu au discernământul necesar îngrijirii intereselor, din cauza alienației sau debilității mintale, fiind dispusă numai de către o instanță judecătorească.

   Trebuie subliniat că cea mai importantă consecință a punerii cuiva sub interdicție judecătorească este că respectiva persoană nu mai poate încheia singură acte juridice.

   CCR își motivează decizia prin faptul că, măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească pentru cei cu probleme mintale nu cuprinde și suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

   Atunci când se reglementează o măsură de ocrotire, legiuitorul trebuie să ia în considerare faptul că pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficiența mintală poate varia în timp. În opinia CCR, lipsa capacității psihice sau a discernământului poate lua diferite forme, spre exemplu, totală/parțială sau reversibilă/ireversibilă, situație care reclamă instituirea unor măsuri de ocrotire adecvate realității și care, însă, nu se regăsesc în reglementarea măsurii interdicției judecătorești.

   Prin urmare, diferitelor grade de dizabilitate trebuie să le fie atașate grade de ocrotire corespunzătoare, legiuitorul în reglementarea măsurilor juridice trebuind să identifice soluții proporționale. De asemenea, se subliniază că, o incapacitate nu trebuie să conducă la pierderea exercițiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizată în fiecare caz în parte.

   Decizia CCR nr. 601 din 16 iulie 2020 cu privire la neconstituționalitatea prezentată a devenit, odată cu publicarea în Monitorul Oficial, general obligatorie. Ea poate fi consultată AICI.