ÎCCJ: Furtul calificat prin violarea sediului profesional

Spațiul comercial - ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice  - reprezintă sediu profesional în sensul prevederilor art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, dacă în cadrul acestuia se desfășoară o viață privată societară, a decis Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie ce a devenit obligatorie săptămâna trecută.

Este vorba despre Decizia nr. 36 din 17 iunie 2024, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și care a fost publicată miercuri, în Monitorul Oficial nr. 776 din 7 august 2024.

Înalta Curte a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă reprezintă sediu profesional spațiul comercial - ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice - în intervalul de timp în care accesul publicului nu este permis?

Concret, articolul din Codul penal la care se referă decizia reprezintă o incriminare a furtului calificat prin violare de domiciliu sau sediu profesional. Astfel, s-a pus problema dacă sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de violare a sediului profesional (în variantele agravate ale infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie calificată), în situația pătrunderii unei persoane private, fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea profesională indiferent de intervalul de timp în care accesul publicului este permis.

Conținutul legal al infracțiunii de violarea sediului profesional constă în pătrunderea, fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptățite.

   Obiectul juridic al acestei infracțiuni constă în dreptul la respectarea sediului profesional, fie al persoanei fizice, fie al persoanei juridice, dimensiune a libertății individuale care presupune inviolabilitatea spațiului unde se desfășoară o activitate profesională.

   ÎCCJ a reținut că denumirea de „sediu profesional“ folosită de legiuitor în cuprinsul denumirii marginale a infracțiunii ori cea de „sediu“ din cuprinsul incriminării nu au o definiție cuprinsă în Codul penal.

   Însă, nu orice sediu este protejat de incriminarea în discuție, ci doar acela în care se desfășoară o viață privată societară/profesională a persoanei juridice ori a persoanei fizice.

   Potrivit ICCJ, această concluzie rezultă din titlul capitolului - Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private - din care face parte infracțiunea analizată, precum și din segmentul relațiilor sociale ocrotite prin această incriminare.

   Mai mult, din titlul capitolului - Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private - se poate trage concluzia că infracțiunea de violare a sediului profesional nu este una contra domiciliului, întrucât acesta este protejat prin dispozițiile art. 224 din Codul penal, ci una contra vieții private societare sau profesionale a persoanei juridice ori a persoanei fizice.

   Astfel, obiectul juridic al acestei incriminări este dat de „relațiile sociale a căror securitate este condiționată de asigurarea libertății persoanei de a avea un loc unde să poată lucra la adăpost de imixtiuni abuzive din exterior și de a hotărî liber asupra acelora pe care dorește să-i primească sau nu în oricare dintre spațiile în care își desfășoară activitatea profesională”.

   În concluzie, noțiunea de sediu profesional nu trebuie interpretată extensiv, întrucât nu orice imobil deținut de o persoană juridică, chiar dacă se încadrează în noțiunea de sediu (principal, secundar), poate fi sediu profesional în sensul legii penale, ci doar acele imobile în care aceasta desfășoară o activitate care implică aspecte private și în care se desfășoară o veritabilă viață privată a societății.

   Potrivit Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se poate concluziona că și spațiul comercial, ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice, poate fi inclus în noțiunea de sediu profesional atât timp cât acesta găzduiește o viață privată societară (jurnale de vânzări, liste cu furnizori, facturi, proiecte și idei de reorganizare a spațiului/activității în vederea atragerii mai multor clienți etc., aspecte ce țin de viața privată profesională). Chiar dacă un astfel de spațiu, prin natura sa, este deschis accesului oricărei persoane (client) într-un anumit program de lucru, totuși pot exista în cadrul acestuia anumite zone, mai mari sau mai mici, care sunt restricționate accesului clienților și în care pot fi găsite documente ce țin de viața privată societară.

   Nu în ultimul rând, ICCJ face precizarea că distincția dintre „intervalul de timp în care accesul publicului este permis” și „intervalul de timp în care accesul publicului nu este permis” nu prezintă relevanță din perspectiva includerii sau nu a unui spațiu comercial în noțiunea de sediu profesional, în sensul legii penale, ci prezintă relevanță din perspectiva sintagmei „fără drept” cuprinsă în conținutul constitutiv al infracțiunii de violare a sediului profesional.

Pentru mai multe detalii, accesați Decizia nr. 36 din 17 iunie 2024!