ÎCCJ: modalitatea de calcul a termenului de preaviz

Termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se împlinește în ultima zi a termenului, potrivit unui act normativ recent oficializat.

Concret, miercuri, în Monitorul Oficial nr. 573 din 19 iunie 2024, a fost publicată Decizia nr. 8 din 20 mai 2024 privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii. Data publicării este extrem de importantă, întrucât de la această data, dezlegarea dată problemei de drept judecată devine obligatorie.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în cazul termenului de preaviz la concediere nu este luată în calcul și ziua comunicării notificării de preaviz, precum și faptul că mai multe prevederi din Codul de procedură civilă și din Codul civil cu privire la calculul termenelor pe zile nu sunt incidente în cazul termenului de preaviz la concediere.

Reamintim că, în virtutea rolului său constituțional, Înalta Curte de Casație şi Justiție asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești prin cele două mecanisme instituite de Codul de procedură civilă, respectiv recursul în interesul legii şi procedura pronunțării hotărârilor prealabile.

Recursul în interesul legii a fost admisibil, fiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de prevederile articolelor 514 şi 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la autorul sesizării şi existența unei practici neunitare în ceea ce privește interpretarea şi aplicarea dispozițiilor legale ce formau obiectul judecății.

   Autorul sesizării a susținut că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar asupra problemei de drept supuse dezlegării.

   Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că în calculul termenului de preaviz nu intră ziua în care s-a comunicat notificarea și nici ziua în care s-a împlinit acest termen.

   În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că în calculul termenului de preaviz intră atât ziua în care s-a comunicat notificarea de preaviz, cât și ziua în care s-a împlinit acest termen.

   Avocatul Poporului a apreciat că prima orientare jurisprudențială este în acord cu litera și spiritul legii, astfel încât în calculul termenului de preaviz nu ar trebui incluse ziua în care s-a comunicat notificarea de preaviz și nici ziua în care s-a împlinit acest termen.

   S-a argumentat că art. 75 alin. (1) din Codul muncii constituie o normă cu caracter special care reglementează conținutul termenului de preaviz, stabilind în mod expres că acest termen este alcătuit din zile lucrătoare.

   De asemenea, s-a arătat că durata preavizului are natura unui termen de drept substanțial, autonom și specific dreptului muncii. Chiar dacă preavizul constituie o etapă a procedurii concedierii, respectiv a demisiei, întregul demers al încetării raportului de muncă la inițiativa uneia dintre părți se subsumează dreptului material.

   S-a mai susținut că, în cazul termenelor pe zile reglementate de Codul civil, regula este că nu se socotesc prima și ultima zi, dar calculul implică toate zilele calendaristice, inclusiv zilele nelucrătoare, cu excepția ultimei zile care nu poate fi niciodată într-o zi nelucrătoare, termenul prelungindu-se de drept până la finalul primei zile lucrătoare următoare.

   Un asemenea mod de calcul în care se adiționează zile calendaristice ce curg continuu, indiferent de numărul zilelor nelucrătoare din durata termenului, nu are în vedere specificul organizării raporturilor de muncă dintre angajatori și angajați, ce caracterizează zilele lucrătoare.

   Termenul de preaviz reglementat de Codul muncii este compus numai din zile lucrătoare, ceea ce înseamnă că nu poate începe, nu poate include și nu se poate împlini într-o zi nelucrătoare.

   Termenul curge dacă nu intervine o cauză de suspendare a contractului individual de muncă, situație specifică raportului de muncă în care se produce și suspendarea termenului de preaviz,

   Preavizul inclus în durata contractului individual de muncă are o durată specifică, care trebuie sa fie efectivă din punctul de vedere al raportului de muncă dintre salariat și angajator, în legătură cu care sunt corelate drepturile și obligațiile părților, ceea ce presupune numărarea zilelor lucrătoare efectiv lucrate sau în care angajatul ar fi trebuit să lucreze.

   În concluzie, de acum, ca modalitate de calcul, termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se împlinește în ultima zi a termenului.

Decizia nr. 8 din 20 mai 2024 se poate accesa AICI!