În data de 15.04.2019, Președintele României a semnat decretul pentru promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Codului fiscal.

Modificările și completările vizează, în principal, folosirea cupoanelor valorice pentru livrări de bunuri şi prestarea de servicii.

     Astfel, Codul fiscal se completează cu articolul 274^1, având următorul conținut:

„Articolul 274^1.

Dispoziţii comune livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii

(1) În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiţii:

a) cupon valoric înseamnă un instrument care presupune obligaţia de a-l accepta drept contrapartidă sau drept o parte din contrapartida unei livrări de bunuri sau prestări de servicii şi care presupune indicarea bunurilor sau a serviciilor ce urmează a fi livrate sau prestate sau a identităţilor potenţialilor furnizori/prestatori ai acestora, fie pe instrumentul în sine, fie în cadrul documentaţiei aferente, inclusiv în cadrul termenilor şi condiţiilor de utilizare a instrumentului;

b) cupon valoric cu utilizare unică înseamnă un cupon valoric în cazul căruia locul livrării bunurilor sau al prestării serviciilor la care se referă cuponul valoric şi TVA datorată pentru acele bunuri sau servicii sunt cunoscute în momentul emiterii cuponului valoric;

c) cupon valoric cu utilizări multiple înseamnă un cupon valoric, altul decât un cupon valoric cu utilizare unică.

 (2) Fiecare transfer al unui cupon valoric cu utilizare unică efectuat de o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu se consideră a fi o livrare a bunurilor sau o prestare a serviciilor la care se referă cuponul valoric. Predarea efectivă a bunurilor sau prestarea efectivă a serviciilor, în schimbul unui cupon valoric cu utilizare unică acceptat drept contrapartidă sau parte a contrapartidei de către furnizor/prestator, nu se consideră a fi o tranzacţie independentă, pentru partea contrapartidei acoperită de cupon. Pentru partea contrapartidei care nu este acoperită de cuponul valoric cu utilizare unică se consideră că are loc o tranzacţie independentă.

(3) În cazul în care furnizorul/prestatorul bunurilor sau serviciilor nu este persoana impozabilă care, acţionând în nume propriu, a emis cuponul valoric cu utilizare unică, se consideră că furnizorul/prestatorul a livrat bunurile sau a prestat serviciile la care se referă cuponul valoric către persoana impozabilă care a emis în nume propriu cuponul, la data la care este utilizat cuponul. 

(4) În cazul în care transferul unui cupon valoric cu utilizare unică este realizat de un intermediar - persoană impozabilă care acţionează în numele altei persoane impozabile, respectivul transfer se consideră a fi livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor la care se referă cuponul valoric, efectuată de persoana impozabilă în numele căreia acţionează intermediarul.

(5) Predarea efectivă a bunurilor sau prestarea efectivă a serviciilor, în schimbul unui cupon valoric cu utilizări multiple acceptat drept contrapartidă sau parte a contrapartidei de către furnizor/prestator, intră în sfera TVA potrivit art. 268, în timp ce fiecare transfer anterior al respectivului cupon valoric cu utilizări multiple nu intră în sfera TVA.

(6) În cazul în care cuponul valoric cu utilizări multiple este transferat de o persoană impozabilă, alta decât persoana impozabilă care efectuează operaţiunea în sfera TVA potrivit alin. (5), orice prestare de serviciu care poate fi identificată, cum ar fi serviciile de distribuţie sau de promovare, intră în sfera TVA.”

     O altă completare importantă adusă Codului fiscal se referă la articolul 278,  la care după alineatul (7) se introduc cinci noi alineate, alin. (8)-(12), cu următorul cuprins:

„(8) Prevederile alin. (5) lit. h) nu se aplică dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) prestatorul este stabilit sau, dacă nu este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită într-un singur stat membru;

b) sunt prestate servicii către persoane neimpozabile care sunt stabilite, îşi au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în orice stat membru, altul decât statul membru prevăzut la lit. a);

c) valoarea totală, fără TVA, a prestărilor menţionate la lit. b) nu depăşeşte, în anul calendaristic curent, 10.000 euro sau echivalentul acestei sume în moneda naţională şi nu a depăşit această sumă în cursul anului calendaristic precedent.

(9) Atunci când, în cursul unui an calendaristic, pragul prevăzut la alin. (8) lit. c) este depăşit, prevederile alin. (5) lit. h) se aplică de la momentul respectiv.

(10) Prestatorii menţionaţi la alin. (8) care sunt stabiliţi sau, dacă nu sunt stabiliţi, îşi au domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, în România, au dreptul de a opta ca locul prestării să fie stabilit în conformitate cu prevederile alin. (5) lit. h). Opţiunea se aplică pentru cel puţin doi ani calendaristici.

(11) ANAF ia măsurile corespunzătoare pentru a monitoriza îndeplinirea de către persoana impozabilă a condiţiilor prevăzute la alin. (8)-(10).

(12) Valoarea echivalentă în moneda naţională a statelor membre a sumei menţionate la alin. (8) lit. c) se calculează prin aplicarea ratei de schimb publicate de Banca Centrală Europeană la data adoptării Directivei (UE) 2017/2455 a Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2006/112/CE şi a Directivei 2009/132/CE în ceea ce priveşte anumite obligaţii privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii şi vânzările de bunuri la distanţă. Pentru România valoarea echivalentă în moneda naţională este de 46.337 lei.”

    Legea pentru modificarea şi completarea Codului fiscal a fost, potrivit site-ului Camerei Deputaților, promulgată prin Decretul nr. 358/2019 și a devenit Legea nr. 60/2019, urmând să fie publicată în Monitorul Oficial.