Prevenirea insolvenței și eșalonarea obligațiilor fiscale sunt mecanisme diferite, iar utilizarea lor primește delimitări mai clare. Din 8 august 2026, Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 547 din 23 iulie 2015, stabilește reguli distincte pentru stingerea datoriilor, compensarea TVA și accesul la eșalonare în cazul contribuabililor care recurg la un acord sau la un plan de restructurare.

     Legea nr. 170 din 5 august 2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 5 august 2026, intervine asupra mai multor dispoziții ale Codului de procedură fiscală. Modificările vizează cu precădere tratamentul creanțelor fiscale în procedurile de prevenire a insolvenței și raportul acestora cu mecanismele de eșalonare la plată.

     Intervențiile legislative nu se opresc însă la Codul de procedură fiscală. Legea cuprinde și măsuri privind Codul fiscal și facilitățile fiscale, organizarea și funcționarea Exim Banca Românească, finanțarea temporară a unor întreprinderi publice, tarifarea rutieră și domeniul sportului. Este prevăzută, de asemenea, o derogare temporară pentru anumite succesiuni dezbătute și finalizate până la 30 septembrie 2026.

     Dintre aceste intervenții, cele aduse Codului de procedură fiscală au o miză aparte pentru contribuabilii aflați în dificultate financiară.

     O primă clarificare privește existența obligațiilor fiscale restante. Obligațiile cu termene de plată viitoare stabilite într-un acord de restructurare confirmat de instanță sau într-un plan de restructurare omologat nu sunt considerate restante. Aceeași soluție este prevăzută pentru obligațiile fiscale care nu se sting pe durata procedurii de prevenire a insolvenței, potrivit noilor dispoziții ale art. 266 alin. (10) din Codul de procedură fiscală.

     Pentru debitorii aflați în prevenirea insolvenței este stabilită și o ordine distinctă de stingere a obligațiilor fiscale. Prioritate au obligațiile care nu sunt cuprinse în acordul sau planul de restructurare, în ordinea vechimii. Urmează cele cu termene de plată stabilite prin restructurare și accesoriile aferente, atunci când calcularea și plata acestora au fost prevăzute, iar apoi celelalte obligații fiscale. Reguli particulare apar și în materia TVA de rambursat. După confirmarea acordului de restructurare sau omologarea planului, suma negativă de TVA aprobată la rambursare se compensează cu obligațiile fiscale ale debitorului, altele decât cele stabilite prin respectivul acord sau plan.

     Pentru TVA aferentă perioadei fiscale anterioare restructurării, mecanismul este diferit. Suma negativă nu se preia în decontul perioadei în care acordul este confirmat sau planul este omologat. Debitorul trebuie să solicite rambursarea prin corectarea decontului anterior, iar suma aprobată se compensează cu obligațiile fiscale având termene de plată stabilite prin acord sau plan și, după caz, cu accesoriile datorate pe durata restructurării.

     Consecința poate fi observată în cazul unei societăți care intră în restructurare având TVA de recuperat. Dacă suma provine din perioada anterioară omologării planului, aceasta nu va fi pur și simplu reportată în următorul decont, ci va trebui corectat decontul perioadei precedente și solicitată rambursarea. Pentru TVA solicitată după omologare funcționează mecanismul distinct de compensare aplicabil perioadei în care restructurarea este deja în desfășurare.

     O altă modificare cu efect direct asupra opțiunilor debitorului privește eșalonarea la plată. Printre condițiile pentru acordarea acesteia este introdusă neaflarea în procedurile de prevenire a insolvenței. Debitorul care se află deja într-o asemenea procedură poate solicita eșalonarea, însă trebuie să iasă din aceasta până la data emiterii deciziei de eșalonare. Condiția este introdusă și pentru eșalonarea la plată în formă simplificată, unde apare expres cerința ca debitorul să nu se afle într-o procedură de prevenire a insolvenței.

     Totodată, anumite obligații fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării, precum și obligațiile fiscale exigibile în condițiile prevăzute de Cod, nu pot face obiectul acordului de restructurare confirmat sau al planului de restructurare omologat. Regula este prevăzută atât pentru eșalonarea obișnuită, cât și pentru cea simplificată.

     Un tratament distinct este rezervat și creanțelor asupra cărora restructurarea a operat o reducere. Acestea nu se sting pe durata procedurii. Anularea intervine la închiderea procedurii de prevenire a insolvenței, cu condiția ca debitorul să se fi conformat acordului de restructurare sau planului omologat.

     Noile reguli au efect și asupra situațiilor deja existente. Modificările aduse Codului de procedură fiscală se aplică inclusiv debitorilor care, la momentul intrării în vigoare a legii, se aflau în proceduri de prevenire a insolvenței. Mai mult, noile condiții privind eșalonarea sunt incidente și în cazul anumitor cereri de acordare, modificare sau menținere a eșalonării depuse anterior, dar încă nesoluționate la 8 august 2026.

     Prin aceste intervenții, restructurarea preventivă și facilitățile fiscale sunt mai clar separate. Pentru contribuabil, momentul în care este accesat fiecare mecanism devine esențial, deoarece poate influența atât posibilitatea obținerii unei eșalonări, cât și ordinea stingerii datoriilor sau modul în care sunt compensate sumele de TVA.

În sinteză normativă:

• Obligațiile fiscale cu scadențe viitoare stabilite printr-un acord de restructurare confirmat sau printr-un plan de restructurare omologat nu sunt considerate obligații fiscale restante.
• Debitorilor aflați în proceduri de prevenire a insolvenței li se aplică o ordine distinctă de stingere a obligațiilor fiscale, în funcție de includerea sau nu a acestora în restructurare.
• Compensarea sumelor negative de TVA urmează reguli diferite în funcție de momentul la care acestea se raportează față de confirmarea acordului sau omologarea planului de restructurare.
• Accesarea eșalonării la plată presupune ieșirea din procedura de prevenire a insolvenței înainte de emiterea deciziei, condiție aplicabilă și eșalonării în formă simplificată.
• Creanțele reduse prin restructurare nu se sting pe durata procedurii, iar anularea lor intervine la închiderea acesteia dacă debitorul și-a respectat acordul sau planul.

Toate modificările aduse Codului de procedură fiscală și forma sa actualizată pot fi consultate AICI