Ordonanța nr. 1 din 30 ianuarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 75 din 30 ianuarie 2026, a introdus în Codul de procedură fiscală articolele 291^7–291^9, completând cadrul normativ privind schimbul automat de informații fiscale și corelând legislația națională cu obligațiile asumate la nivelul Uniunii Europene în materia impozitului suplimentar aplicabil grupurilor de mari dimensiuni. Noile dispoziții vizează în mod direct declarațiile informative privind impozitul suplimentar și mecanismele de transmitere a acestora între autoritățile competente.

     Articolul 291^7 din Codul de procedură fiscală stabilește obligația utilizării unui model standard pentru depunerea declarațiilor informative privind impozitul suplimentar, în temeiul art. 48 din Legea nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare. Obligația revine, după caz, entității constitutive desemnate din cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale sau societății-mamă relevante.

     Textul reglementează distinct fluxurile de informații ce fac obiectul schimbului automat între autoritatea competentă din România și autoritățile fiscale din celelalte state membre, în funcție de poziția entităților din grup și de drepturile de impozitare ale statelor implicate. Sunt diferențiate:

• secțiunea generală a declarației,
• secțiunile jurisdicționale,
• situațiile în care se aplică regula profiturilor subimpozitate (UTPR).

     Dispozițiile introduc o arhitectură detaliată de diseminare a informațiilor, adaptată structurii grupurilor multinaționale și asocierilor în participație, cu delimitări clare ale informațiilor comunicate fiecărui stat membru.

     Prin art. 291^8 din Codul de procedură fiscală se asigură coerența terminologică și normativă a mecanismului nou instituit. Articolul consacră utilizarea definițiilor și conceptelor prevăzute în anexele relevante și în legislația specială privind impozitul suplimentar, evitând interpretările divergente în aplicarea obligațiilor de raportare și schimb de informații.

     Această normă are rol de articulare tehnică între Codul de procedură fiscală și actele normative speciale, consolidând caracterul unitar al procedurii și asigurând interoperabilitatea declarațiilor transmise în cadrul schimbului automat.

     Articolul 291^9 din cod reglementează utilizarea informațiilor obținute prin schimbul automat și cooperarea administrativă dintre autoritățile competente. Dispozițiile se înscriu în logica generală a capitolului privind asistența administrativă și schimbul de informații, stabilind limitele și finalitatea prelucrării datelor transmise.

     Accentul este pus pe utilizarea informațiilor exclusiv în scopuri fiscale, în condițiile respectării normelor privind confidențialitatea și protecția datelor, precum și pe integrarea acestora în procedurile de administrare fiscală derulate de autoritățile naționale.

     Introducerea articolelor 291^7–291^9 în Codul de procedură fiscală marchează o extindere semnificativă a obligațiilor declarative pentru grupurile de întreprinderi multinaționale și pentru entitățile vizate de impozitul suplimentar. Din perspectivă procedurală, Codul de procedură fiscală preia un rol central în gestionarea schimbului automat de informații aferent acestui impozit, depășind sfera tradițională a raportărilor fiscale interne.

     Noile dispoziții consolidează poziția autorității fiscale române în mecanismele de cooperare europeană și creează premisele unei administrări integrate a impozitului suplimentar, cu efecte directe asupra conformării fiscale și asupra circuitului informațional transfrontalier.

Click AICI pentru a consulta dispozițiile cuprinse în forma consolidată la zi a Codului de procedură fiscală