Codul muncii (Legea nr. 53/2003) a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 345 din 18 mai 2011, intrând în vigoare în aceeași zi. El reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. Codul muncii se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

     Art. 2 prevede ca dispoziţiile cuprinse în Codul muncii se aplică:

1. cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România;
2. cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;
3. cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României;
4. persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;
5. ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;
6. angajatorilor, persoane fizice şi juridice;
7. organizaţiilor sindicale şi patronale.

     Guvernul României a emis Ordonanța de urgență nr. 117 din 4 octombrie 2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 951 din 5 octombrie 2021.

     În materia încheierii contractului individual de muncă, legiutorul modifică o anume caracteristică a muncii nedeclarate. În acest sens, munca nedeclarată reprezintă:

• primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii;
• primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii;
• primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat;
• primirea la muncă a unui salariat cu depăşirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 105 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

     În același timp, muncă subdeclarată reprezintă acum acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit şi evidenţiat în statele de plată a salariilor şi în declaraţia lunară privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităţilor fiscale.

     În sfera timpului de muncă și a celui de odihnă, descris în Titlul III din Codul muncii, legiutorul modifică parțial art. 122 din același act normativ.  Așadar, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

     O serie de reglementări conținute de Ordonanța de urgență nr. 117/2021 intră în vigoare abia pe data de 20 octombrie 2021. Pentru a le consulta – CLICK AICI